Cu multe decenii în urmă, ţăranii din satele judeţului Galaţi aveau mai multe obiceiuri agrare pe care le făceau la începutul lunii martie, pentru a pregăti pământul pentru cultura de peste an. Se începea aratul, semănatul, se curăţau livezile şi grădinile, se primeneau casele. "Pentru a avea cât mai multă producţie, grâu de cele mai multe ori, oamenii făceau cât mai multe ritualuri, ofrande către Dumnezeu, pentru a avea un an bogat. Sunt obiceiuri care vin din vechime, este vorba despre lupta dintre bine şi rău, dintre frig şi căldură, dintre lumină şi întuneric în acea perioadă când venea primăvara. Se trezesc spiritele pământului, nu degeaba există şi un joc popular când se bate pământul cu piciorul ca să crească toate cele", ne-a spus etnograful Paul Buţa.
Obiceiuri de purificare
După ce bătrânii făceau toate ritualurile, tinerii organizau în sat tot felul de întâlniri la sfârşitul lunii februarie. "Perioada mărţişorului era precedată de multe sărbători în care comuniunea era cuvântul de bază. Adică şezătorile în care oamenii se întâlneau, se ajutau, povesteau erau extrem de importante. La fel era săritul peste focuri, care însemna purificarea bărbaţilor, flăcăilor, dar şi a femeilor. Să nu uităm nici de Dragobete, când fetele şi flăcăii îşi făgăduiau dragostea pentru tot anul, dar şi pentru veşnicie. De cele mai multe ori, aceste obiceiuri de purificare se întindeau până în luna martie şi se încheiau cu dăruirea mărţişorului. Pe atunci, mărţişorul era oferit de fete flăcăilor, dar şi copiii primeau de la părinţi mărţişoare.
Înainte a fost alb şi negru
Dacă acum mărţişorul este realizat din aţă albă şi roşie, bătrânii satelor gălăţene povesteau că acest mărţişor era de fapt din lână albă şi neagră. "Albul era simbolul purităţii, dar era asociat şi cu zăpada. Atunci când venea primăvara şi zăpada se topea, începea să se vadă negrul pământului. Şi nu vorbim de negru în semn rău, ci de negru ca roadă bogată a pământului. Cu timpul, s-a înlocuit negrul cu roşul, simbolul iubirii", explică Paul Buţa.
Tot el ne-a spus că mărţişorul avea întotdeauna adăugat un medalion, care nu era ales la voia întâmplării, erau simboluri în care credeau oamenii: pasărea sufletului, o rozetă solară, o inimă, pe care fetele le coseau inclusiv pe batistele de măritat. Erau întotdeauna făcute de mâna celui care îl dăruia. Pe atunci, mărţişorul se purta la mână sau în piept, între 12 şi 40 de zile, ori până la Paşti, în funcţie de când cădea această mare sărbătoare.
Nu se aruncă niciodată
"Aşa cum era în urmă cu multe decenii, aşa ar trebui să se păstreze şi acum acestă tradiţie. Mărţişorul niciodată nu se arunca, nu se pune pe pământ. De la om se agăţa pe o creangă de copac. Asta pentru că acest mărţişor era un legământ, o legătură pe care omul o face cu sinceritate, din suflet, pentru persoana iubită. Înainte, copacul care nu dădea roade aştepta să i se pună un mărţişor, ca să dea roade mai frumoase, să fie protejat de boli", povesteşte etnograful gălăţean.
Din păcate, multe tradiţii legate de luna martie şi de mărţişor au dispărut odată cu trecerea timpului şi, după cum ne-a spus Paul Buţa, mai sunt păstrate doar în câteva sate risipite din Basarabia. Oamenii au uitat că mărţişorul trebuie să fie un cadou simbolic, oferit din suflet, şi nu un obiect cât mai mare şi mai scump, pentru a fi un motiv de fală în faţa celorlalţi.
Tradiţia mărţişorului este păstrată şi peste hotare
Frumoasa tradiţie a mărţişorului este celebrată în prima zi a lunii martie şi în ţările învecinate: Republica Moldova, Bulgaria, Albania sau Macedonia.
Mituri de peste Prut
Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă, răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute şi a început a da la o parte zăpada şi a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a îngheţat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte, care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.
În prezent, în Republica Moldova, şi bărbaţii poartă mărţişoare în piept, iar fiecare an are loc festivalul muzical „Mărţişor”, care începe pe 1 martie şi durează până pe 10 martie.
Tradiţie respectată în Bulgaria
Bulgarii preţuiesc peste măsură sărbătoarea mărţişorului şi susţin chiar că originea obiceiului provine de la ei, de unde ar fi fost preluată şi de alte popoare din Balcani. Argumentul lor este o legendă bulgară, care spune că Huba şi fratele său, Boian, se aflau în prizonierat când hanul Asparuh le-a trimis un şoim legat cu un fir de aţă albă, pentru a le da de ştire că îi va ajuta să evadeze. Cei doi au reuşit să fugă, însă, în apropiere de malul Dunării, Boian a fost ucis. Huba a dat drumul şoimului care avea legat de picior firul de aţă albă înroşit de sângele lui Boian, pentru a-l înştiinţa pe Asparuh despre moartea fratelui său. La aflarea veştii, de durere, hanul bulgar a poruncit soldaţilor săi să poarte un fir de lână albă şi unul de lână roşie pentru a-i feri de necazuri. Acest lucru s-ar fi întâmplat la 1 martie 681.
În timpurile actuale, în Bulgaria, mărţişoarele sunt oferite şi bărbaţilor, de obicei sub forma unui şnur alb cu roşu, simplu. Oamenii le pun mărţişoare şi animalelor, dar şi la streaşina caselor. Marteniţa, cum sunt denumite mărţişoarele în bulgară, au fost acceptate din timpuri străvechi, ca o amuletă specială, care te poate proteja de spiritele rele. Şi acum, bulgarii cred că vor fi sănătoşi tot anul dacă poartă marteniţa. De asemenea, în Bulgaria mărţişorul trebuie purtat până la 22 martie sau până când vezi o barză sau un copac înflorit. Apoi, mărţişorul este agăţat de un copac, iar cel care l-a purtat îşi pune o dorinţă.
Mărţişor pentru copii în Macedonia şi Albania
În Macedonia, doar copiii poartă mărţisoare, începând cu seara de ajun a zilei de 1 Martie, iar perioada în care le ţin la mâini ori în piept variază între nouă zile şi două luni. De obicei, copiii le poartă până pe 9 Martie, de Mucenici, după care le leagă de ramurile unui pom. Există credinţa că astfel pomii vor rodi din belşug, iar rândunelele vor veni de Paşti cu daruri noi pentru cei mici. Unele tinere îl poartă până la sfârşitul lunii Martie, când pun şnurul pe un trandafir, iar moneda ataşată mărţişorului o dau pe vin, pe pâine albă şi caş, ca să fie albe precum caşul, rumene ca vinul şi mândre şi alese ca trandafirul.
În Albania, copiii poartă “lidhka”, începând cu 14 martie, echivalentul mărţişorului, până când apar primele rândunici, iar apoi acest talisman este agăţat într-un copac pentru a alunga spiritele rele.
