Galaţiul fierbe. Sunt unul dintre tinerii care au ieşit în stradă, în fiecare seară, mânaţi de dorinţă unei schimbări, de frică, pentru că am realizat că toată această corupţie din România poate aduce moartea. Din frustrare. Din omagiu pentru cei din Colectiv. Din dorinţa de a repara ce se mai poate repara. Cu speranţa unui trai mai bun. Fiecare dintre aceste motive e suficient pentru a ne motiva să petrecem ore şi ore în frig, mai multe zile la rând. Focul mocnea de mult în interiorul fiecăruia dintre noi şi, din păcate, a fost nevoie de unul real, că să îl aprindă pe cel din suflet, vâlvătaie. A ars un "Colectiv" real, ca să se ridice din cenuşă un altul, al solidarităţii, al uniunii în spaţiul virtual, dar şi cel al protestelor de stradă! Un altul care strigă pentru cei ce nu mai pot să o facă. Un altul care aprinde aici, pe pământ, o flacără ce se vede şi în cer. Doleanţele tinerilor aflaţi în stradă sunt multe, adunate an cu an. Sunt multe şi spuse apăsat, pentru că ne-au sufocat, dar ele duc toate spre aceeaşi idee: "Jos corupţia!"
3.000 de voci, un singur glas
Sunt tânăr de 23 de ani care a aflat despre Revoluţie din cartea de istorie şi de la părinţi. Atât cât i s-a dat voie să afle. Care s-a săturat să-şi audă colegii că România nu oferă nicio şansă tinerilor cinstiţi. Care a obosit căutând soluţii să plece din ţară, pentru un trai mai bun. Care a crescut cu ideea că suntem mulţi, dar nu putem schimba nimic, pentru că totul e prea bine înşurubat într-un sistem corupt, întreţinut de propria frică. Şi cu toate acestea, vreau ce e mai bun pentru mine, părinţii mei şi copiii mei. Vreau respect şi cât mai puţină corupţie. Vreau politicieni asumaţi şi funcţionari cinstiţi, vreau un sistem medical la standarde occidentale, învăţământ cum era odată, salarii demne, pe măsura muncii, apă caldă, căldură şi condiţii decente de trai. Vreau lucruri de care să fiu mândru atunci când spun că sunt român şi gălăţean. Vreau drepturi care în alte ţări par banale. Pentru care oamenii nu muncesc zi lumină şi, cu toate acestea, se bucură de ele. Vreau un sistem care să nu mă folosească şi apoi să mă arunce ca pe o măsea stricată. Ca mine gândesc toţi cei peste 3.000 de oameni care au mărşăluit pe străzile oraşului, un Galaţi mult prea încercat şi mult prea abandonat ca să mai stârnească altceva decât compasiune.
Vox populi, vox dei!
Nu facem politică. Nu suntem mânaţi din spate de un partid sau altul. Nu am ieşit în stradă pentru “a pune ţara la cale”. Am ieşit că să atragem atenţia că tot ce a zăcut mocnit nu mai poate fi îndesat cu bocancii. Că nu mai înghiţim orice, că vedem, că gândim, că nu ne mai lăsăm manipulaţi. Printre miile de oameni aflaţi în stradă au fost şi persoane îndurerate după tragedia de la Colectiv, au fost şi oameni cu nervii întinşi la maximum. Toată lumea a acţionat diplomat şi ca la carte şi exact asta aşteptăm şi noi de la cei ce ne conduc ţara. Dacă nu au vrut ei să fie exemple, le-am fost noi lor. În opinia mea, politicienii nu trebuie schimbaţi, ci doar determinaţi să acţioneze şi să ia decizii, gândind că România este o ţară democrată şi că poporul îşi va arată nemulţumirea, de fiecare dată, ieşind în stradă şi cerând adevărul. Am protestat pentru a le arăta că suntem uniţi, că trăim într-un secol în care reţelele de socializare pot aduna doar în câteva ore în stradă zeci de mii de manifestanţi nemulţumiţi, în toată ţara. Vrem să credem că am dat celor care ne conduc o palmă morală, care să-i determine să se îndrepte.
