În Vinerea Mare am reuşit să ajungem din nou la familia care locuieşte în Odaia Manolache şi care are o situaţia financiară delicată. Nu mai încape îndoială, încă există oameni sufletişti, dispuşi să întindă oricând o mână de ajutor. Cu banii adunaţi le-am cumpărat micuţilor săndăluţe şi papuci, jucării, dulciuri şi fructe.
Când am ajuns, ieri, din nou la ei, erau acasă toţi cei şase prichindei. Mă aşteptau, în faţa porţii, privind timid la sacoşele pe care le-am adus. I-am îndemnat să se apropie şi le-am dat câte două sacoşe pline de daruri fiecăruia. S-au bucurat atât de mult de darurile primite, încât au reuşit să ne stoarcă, mărturisim, mai mult de o lacrimă.
Familia vă mulţumeşte pentru bunătatea şi iubirea de care aţi dat dovadă şi ne promite că micuţii vor merge în continuare la grădiniţă şi la şcoală, în speranţa că, astfel, îşi vor putea făuri, cu sprijinul nostru, al tuturor, un viitor mai bun. Ori de câte ori investim într-un copil, investim, de fapt, în capacitatea societăţii noastre de a supravieţui şi în deceniile următoare. Încă o dată, gălăţenii ne-au dovedit că le pasă.
