* Gălăţenii, brăilenii şi tulcenii veniţi la iarbă verde lasă în urma lor tone de gunoaie, deşi, la doar 500 de metri, la Trecere bac, sunt coşuri de gunoi cu duiumul *
Duminică am reuşit, prima dată în vara asta, să trec Dunărea cu bacul şi să fac plajă şi baie pe pământul tulcean de pe malul drept al fluviului, în locul pe care gălăţenii şi nu numai (am văzut la faţa locului şi maşini de Brăila sau Tulcea) îl invadează cu siguranţă la sfârşit de săptămână, în căutarea unui petec de umbră, încă de la începutul sezonului estival. Zic cu siguranţă, deoarece numai gunoaiele care stau mărturie trecerii lor pe acolo ar fi suficiente să umpli, la o primă strigare, 3-4 basculante. Şi tot ar mai rămâne şi pentru viitorime.
Ca opţiune de vacanţă aproape de casă, terenul de peste Dunăre rămâne o destinaţie ieftină şi la îndemâna oricui, chiar dacă nu ai maşină.
Ca pieton, trecutul Dunării te costă 1,5 lei, copiii sub 10 ani au acces gratuit pe bac, iar acesta pleacă la timp, traversarea durează doar câteva minute, fiindcă nivelul Dunării e propice, nu mai trebuie ocolită insula de nisip din mijlocul fluviului, cum se întâmpla în alţi ani.
Dar tocmai faptul că pădurea de peste Dunăre e uşor de atins o lasă şi pradă vandalismelor: este imposibil de descris mulţimea gunoaielor de tot felul, dar, fără excepţie, nu din cele biodegradabile, care acoperă malul şi spaţiile dintre copaci: cutii din aluminiu, provenite de la bere, băuturi răcoritoare, chiar cafele reci (o fiţă mai recentă şi mai scumpă), pungi de plastic, pahare de plastic, evident, sticle şi bidoane, tot din plastic, tampoane igienice, bucăţi de sticlă (atenţie mare la copii, sticla e un pericol real!) rămase în urma chefurilor epocale cu bere la navetă.
Pe lângă gunoaie, nenumărate vetre de foc improvizate, mai mult sau mai puţin izolate cu pietre, şi din care, dacă un singur tăciune rămâne aprins, e posibil să ia foc rapid toată pădurea.
Cine amenajează plaja?
E drept, zona nu este amenajată – un concesionar, care să facă aici o plajă ca oamenii, cu duşuri, cu toalete, cu punct de vânzare a băuturilor reci şi, mai ales, cu coşuri de gunoi, ar fi mai mult decât binevenit – deci oamenii pot invoca liniştiţi lipsa tomberoanelor atunci când lasă prăpăd în urma lor.
Dar, sincer, scuze reale nu există: într-o zi întreagă, doi adulţi şi un copil, am strâns o punguţă mică de gunoi, pe care am dus-o frumuşel până la Trecere bac, unde sunt coşuri de gunoi mai mult decât suficiente.
În condiţiile astea, chiar nu înţeleg de ce nu-şi pot strânge nesimţiţii (că alt termen, să mă ierte cei care merg acolo şi nu strâng în urma lor, chiar nu există) gunoiul pe care-l fac, mai ales că, din câte am observat, majoritatea vin cu maşinile: oare chiar nu mai au loc în portbagaj pentru un sac de gunoi?
În rest, imaginile vorbesc de la sine: când toată lumea pleacă acasă, Dunărea rămâne să-şi lingă rănile şi să ducă spre mare pet-urile, cutiile, mizeria unei „civilizaţii” la care este martoră, dar pe care, dac-ar putea, nu şi-ar alege-o să-i fie leagăn...
