Biserica Sfântul Dimitrie "Izvorâtorul de Mir" se află pe Calea Prutului, înainte de a ajunge la intrarea în Şantierul Naval. Are o istorie de peste 120 ani, dar reabilitarea ei a început acum zece ani, în 2007, după ce o vreme a fost abandonată, datorită strămutării gălăţenilor care locuiau aici. Fără enoriaşi care să-i mai treacă pragul, biserica s-a închis în 1986. Pentru că s-a intervenit la timp, peste o sută de ani de istorie şi spiritualitate au fost salvaţi.
Potrivit istoriei bisericii, domnitorul Vasile Lupu ctitoreşte "biserică domnească" în 1648, cu piatră din castrul de la Barboşi. Aceasta e dărâmată în 1894, iar catapeteasma este mutată în Palatul Episcopal. Parohia "Sfântul Dimitrie" s-a format prin desprinderea de o parohie mai mare, Izvorul Maicii Domnului. Terenul era, iniţial, în administrarea Spitalului "Sfântul Spiridon" din Iaşi, iar sprijin bănesc au dat şi enoriaşii, dar şi fabrica de cherestea Goetz. La acea vreme, slujitori ai altarului la biserica "Sfântul Dimitrie" erau preotul Constantin Verju şi preotul Ioan Caraman. Pe data de 13 noiembrie 1894, biserica a fost sfinţită de către episcopul vremii la Dunărea de Jos, Partenie Clinceni. Biserica funcţionează în deceniile care urmează, dar inundaţiile repetate produc grave avarii. În anul 1921, odată cu reparaţiile pe care le primeşte, biserica va fi pictată la interior şi resfinţită, un an mai târziu. Potrivit textului monografiei bisericii, în perioada de înflorire a cartierului Bădălan, parohia avea peste 260 de familii. Acum are mult mai puţine. Problemele grave apar abia după 1970, când comuniştii risipiesc întreaga comunitate de creştini din Bădălan şi îi mută în Micro 38 şi Micro 39. Terenul ar fi trebuit eliberat, iar biserica dărâmată, într-un plan al comuniştilor care n-a mai fost dus la îndeplinire.
Miercuri, 25 octombrie, la ora 18,00, e vecernie, iar joi, 26 octombrie, la praznicul Sfântului Dimitrie "Izvorâtorul de Mir", e hram. Merită să ajungeţi la mica biserică din Bădălan, mai ales când aceasta se îmbracă în haine de sărbătoare, pentru un moment de spiritualitate.
Invitaţie la hramul bisericii din Bădălan
Consiliul parohial împreună cu preotul paroh Costică Cimpoeşu, "cu mare bucurie creştinească", îi invită pe gălăţenii la marea sărbătoare duhovnicească Hramul Sfintei Biserici "Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir". Biserica din cartierul Bădălan îi aşteaptă pe credincioşi miercuri, 25 octombrie, începând cu ora 18.00, la vecernie, şi joi, 26 octombrie, la primele ore, pentru a sărbători cu mare bucurie acest important eveniment din viaţa parohiei. De asemenea, preotul Costică Cimpoeşu transmite urări de bine, sănătate, zile îndelungate şi mântuire tuturor celor care sunt alături de biserică în aceste zile.
Cine este Sfântul Mare Mucenic Dimitrie
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Tesalonic, într-o perioadă în care creştinii erau prigoniţi. Tatăl pruncului care avea să devină, mai târziu, sfânt mucenic era voievod al Tesalonicului, dar îşi întemeiase familie creştină. În spiritul lui Hristos, îşi botează fiul în secret şi îi asigură o educaţie creştină.
După trecerea la Domnul a părinţilor săi, Dimitrie, un tânăr nobil, cu formare aleasă, moşteneşte averi mari şi este apreciat de împăratul Maximilian, care îi şi permite viitorului mucenic să ocupe poziţia de voievod care îi aparţinuse tatălui său. Ca lider, Dimitrie propovăduieşte deschis calea lui Hristos Domnul, atrăgându-şi, astfel, mânia împăratului asupra sa. Întors în cetatea sa de scaun, după o luptă grea cu sciţii, în care ieşise biruitor, împăratul Maximilian organizează serbări în cinstea zeilor şi îl invită pe Dimitrie să ia parte la serbări. Acesta mărturiseşte deschis că e creştin şi că defăimează jocurile organizate de împărat. Drept pedeapsă, Maximilian îl întemniţează şi, ulterior, îl ucide pe Dimitrie.
Moaştele Sfântului Dimitrie sunt aşezate în biserica omonimă din Salonic. Peste mormântul său - la scurt timp după ce fusese ucis - s-a ridicat o bazilică, devenită loc de pelerinaj. După cucerirea ortomană din anul 1430, bazilica a fost transformată în moschee. Biserică a redevenit abia în 1921, după ce grecii au recucerit oraşul.
De multe ori, în icoanele şi frescele bisericeşti, Sfântul Dimitrie este reprezentat în haine militare. De fapt, sfântul nu a fost militar, iar reprezentările timpurii îl înfăţişează în haine de senator.
Sfântul Dimitrie Basarabov
Pe 27 octombrie este prăznuit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov), ocrotitorul Bucureştiului. S-a născut în secolul al XIII-lea, în satul Basarabovo, din Bulgaria. Se crede că iniţial a fost păstor, pentru ca mai târziu să îmbrace haina monahală, la o mănăstire situată nu departe de satul natal. Moaştele sfântului au fost aduse în România în 1774 şi depuse la biserica din Dealul Mitropoliei.
Credinţe populare
În calendarul popular, Sfântul Dimitrie "Izvorâtorul de Mir" era numit şi Sâmedru şi, împreună cu Sângeorz, adică Sfântul Gheorghe, erau consideraţi sfinţii care hotărniceau domeniul temporal. Cei doi împărţeau anul în jumătăţi, iar de sărbătorile de peste an se ţinea cont raportat la praznicele lor.
Oamenii din popor marcau praznicul Sfântului Dimitrie fie arzând o oaie, fie pur şi simplu aprinzând un foc ritualic. Conform etnologilor, ceremonialul zilei de 25 octombrie presupune înălţarea unui rug spectaculos, Focul lui Sâmedru. În jurul rugului se adună, copii, tineri, maturi și bătrâni. Toată suflarea satului participă la taina renaşterii zeului prin ritul funerar de incinerare. Femeile împart covrigi, fructe şi băutură.
La stâne, ciobanii obişnuiau să-şi arunce cojoacele pe tarla ca să vadă cum va fi iarna care vine. Dacă pe cojoc urma să se aşeze o oaie albă, se considera că iarna urma să fie lungă şi grea. În cazul în care pe cojoc se aşeza o oaie neagră, iarna ar fi urmat să fie mai puţin vitregă.
