Sunt gata să-ţi ghicesc în vis şi-n dor,/ în poartă, în ogradă şi-n grădină,/ în viaţă şi în moarte, dacă vrei...!/ Dacă nu vrei, nu-ţi iau nici o Lumină/ din Zarea de  Atunci şi de Acum,/ din Ochii care-au dat întotdeauna/ în mugure şi-n floare şi în fruct,/ cum dă de-atâta vreme toată Luna,/ cum dă de-atâta vreme orice Stea/ (şi-a mea, şi-a ta, şi-a lui, şi-a lui Oricare).../ şi tot nu ştim de când şi până când/ ne amăgeşte-o veşnică-ntrebare:/ e ...

Ar putea fi ultima -oricum, e tot pentru sufletul tăufiindcă numai tu ai scos în luminătot ce am avut dincolo de urât şi de rău!!!Ar putea fi ultima -cum şi prima tot pentru tine a fostfiindcă numai în mijlocul tăuam găsit îndurare şi durare şi adăpost!!!Ar putea fi ultima -dar asta nu s-a(r) (fi) scris nici o dată,chiar dacă toţi poeţii au încercatcu peniţă de aur, cu cerneală nestemată!!!Ar putea fi ultimafiindcă numai în DEŞERTĂCIUNE răsareşi viaţă şi moarte ...

Aici, la marginea acestei păduri, cea mai serioasă şi adâncă şi înaltă pădure din lume, am văzut-o pentru prima dată, atunci! Şi o mai văd şi acum! Iat-o, stă cu genunchii sprijiniţi pe pământul sfinţit de păsări şi de animale, de sapa şi de coasa şi de ochii şi de doinele părinţilor mei şi ai tăi şi ai lui! Stă cu spatele spre afară! Spre nimeni, adică! Spre nimic, adică! Da, stă cu faţa spre pădure, spre inima pădurii, spre sufletul pădurii, spre creieru ...

Azi-noapte AM PLECAT...acuma sunt la ea, cu ea, în visurile sale -a fost o aşteptare foarte lungăşi grea în timp cu vremi paradoxale!!!Mă ţine-n braţe, ca pe-un făt-frumoscu-adâncul ei în suflet şi sub frunte -o ţin în braţe ca pe-o făt-frumoasăde TOT şi de ORICÂND şi de ORIUNDE!!!Nu mă întreabă, n-o întreb nimic,nu cer, nu dau... nici ea nu dă, nu cere -se desluşeşte tot doar prin LUMINĂşi se-nţelege tot doar prin TĂCERE!!!Doar umbra ei şi umbra mea-mprejur -apro ...

Sunt gata de plecare. Îmi plac plecările. Deoarece mă angajează sufleteşte, fizic, emoţional. Fiindcă în partea cealaltă există o sosire şi o aşteptare. Există un scop şi o desăvârşire. Dar şi o cantitate suficientă de imprevizibil. Un fel de necesar. Un fel de „fără de care nu se poate”. Un fel necunoscut de „Cineva” sau „Ceva” care mă determină să-mi „rostesc” în gând mobilizatorul „abia aştept să ajung”. Şi care îmi aprinde imaginaţia, o tors ...

MOTO:„ucitsea! ucitsea! ucitsea!” (Vladimir Ilici Lenin)a venit universul la mine, umplut cu singurătate şi frică,a bătut la poartă şi la geamuri... şi a zis:de ce mă scrii cu literă mică?eu mă şterg la ochi şi nu-mi vine să credcât de naiv poate fi astfel de mare:ce univers eşti dumneata, de-mi pui asemenea întrebare?nu mă aşteptam la tine, prezenţa ta nu mă mai furnică,deschide ochii şi fii mai atent:acum sunt mare şi te scriu cu literă mică!a venit universul la m ...

7.E Mai... mai trist ca altădată, e Mai forțat, e vai de Mai! e un Trecut ce-a vrut Prezentul cu-n strop măcar de Viitor!/ [sunt tânăr (zice o mireasă) călătorind pe şapte cai,/ şi am un tei cu şapte vrăbii învinuite de omor!]...Mă-ntorc, mă răsucesc pe Cruce, primesc un cui drept în Lumină,/ pe linia periferiei, sub cerul îmbâcsit de cocs!/ aştept să plece Scaraoschi, şi-aştept un Dumnezeu să vină,/ fără de care Turnul Babel se-nalţă din „Populi Vox”!...Fiindc ...

Acum, când ceasul bate jumătatea vieţii,stai şi pleci şi te întorci în fiecare zi,ca şi cum te-ai afla tocmai la început!Şi, de fiecare dată, cu ochii în/spre Sus,rosteşti hamletian: „a fi or a nu fi!”Şi parcă nu te-a durut nimic, niciodată,pe acest drum cu sens unic: numai dus!Sau parcă te-a durut totul, totdeauna,ca şi cum nu ai şti, ca şi cum nu ai vrea,ca şi cum nu ai putea să-ţi răsară lunaîn jurul pământului şi al sufletului tău,în jurul acestei secunde l ...

4.Nasol: suntem cu ăla-n traistă! normal: avem posomorâre/ când Teatru-i gol şi, într-o seară, s-a spânzurat Biblioteca!/ fărădelegea face Legea! ne trecem viaţa pe târâre!/ ne coşmaresc behăitorii! şi ne refuză, „tandră”, Meca!...Pe un talaz de lacrimi şade un monstru (s)acru şi priveşte/ cum domnul sadic percutează şi pune lacăt la secunde!/ râvnim imensitatea mării!/ capra vecinului trăieşte/ pe când a noastră cade, lată, sub un ciomag cu microunde!...Degeab ...

Mă duc la tine... am uitat să-ţi spuntot ce se spune-n ordinea din careîmi iau ceresc, îmi iau şi pământescpentru-ntâmplarea mea devastatoare!Mă duc la tine... chiar dacă nu ştiude unde vine, până unde ducecărarea asta, gândul meu hrănitcu timp din viaţa lemnului de cruce!Mă duc la tine... chiar acu mă ducsă răsplătesc blândeţea mâinii taleşi ochii de la care-am învăţatcu plâns ce-nseamnă două catedrale!Mă duc la tine... mă apropii... vezicum cerul se deschide, ...