N-am avut niciodată! N-am avut de unde să am! Şi doar am căutat! Mult şi bine am căutat! Dar n-am găsit! Nimic n-am găsit! Ori, mai bine zis, nimic am găsit! Oare să cred că n-am umblat unde trebuie? Să cred că nu am ales coordonatele corespunzătoare? Oare m-a păcălit cineva? Oare cine se ţine de şotii în această Întindere/Extindere/Destindere hulpavă? Şi doar am ascultat cu mare atenţie, şi am respectat cu sfinţenie, şi am propovăduit cu grijă şi seriozitate toate ...

Totdeauna ai vrut,însă niciodată nu ai ajuns în clipa următoare!...desigur,poţi să-mi demonstrezi teoretic şi practic,matematic şi filozofic,poţi să-i arăţi pe linia orizontului,pe linia infinitezimală dintre ieri şi mâine,poţi chiar şi să juri pe copilăria ta de onoare!... Totdeauna am vrut,însă nu ţi-am spus niciodată!...desigur,pot să jur pe bătrâneţea mea de onoare,pot să-ţi arăt şi să-ţi scriu pe apă şi pe zăpadă,pe ţărna şi pe aerul şi pe focul me ...

Recunosc! Sunt cel mai mare pânditor din partea de Sud a Universului de Nord! Şi nu de alaltăieri, de ieri, de azi... ci tocmai de când m-a dat mama de mâncare şi de băutură la indiferenţa marelui Anonim, la deferenţa micului Cunoscut şi la rapacitatea eternului Nimic!... Şi pândesc încet, corect şi insistent, din adăpostul luminii, din adăpostul întunericului, din adăpostul închipuirii, din cele mai fine şi mai greu de bănuit unghere al Deşertăciunii... poate-poate mă ...

(!) să-ţi fie drag, să-ţi fie dor când e plecat după răspunsuri, pe tărâmul celălalt, să te ferească dumnezeu/ până se-ntoarce iar orfeu, până începe dezlegarea la păcat (!) (!) să te ferească de uitare şi urât, de cei ce-ntreabă (zi de zi) numai de cât le dai din suflet şi din trup/ până când crengile se rup şi până când ţi-ajunge inima la gât (!) (!) să-ţi dea uimire şi răbdare până când o să pricepi cât de aproape-i în curând - mult mai aproap ...

Se spune că, dacă treci pe plângă o mătrăgună... şi eşti umplut cu greşeli şi hurui de păcate şi resentimente şi aversiuni şi alte otrăvuri fizice şi sufleteşti, această plantă spontană şi ucigătoare, în cazul că guşti din ea, însă foarte folositoare în industria farmaceutică, se ofileşte brusc, se retrage-n sinea-i vegetală, se supără şi se ruşinează când vede şi aude cine are curajul şi nesimţirea să-i murdărească împrejurul! Şi nu-i nici o proble ...

de-o viaţă stau singur şi sufăr/ şi-aştept să-mi prezinţi o dovadăcă ai zăhărel pentru mine,/ că eşti dulcineea mea toatăşi-aştept... şi mă râde poporul/ că-s prost şi îndur umilinţe -să nu mă ia benga de foame,/ mănânc borş, bostan şi seminţe!!! şi plâng la pisici şi la şoareci/ că-s tare sensibil şi-mi pasăcând văd că nu ai argumente/ să-mi s/pui adevărul pe masă!!!nu pot nici să dorm de atâta/ efort sufletesc şi-ncordaremintală, îmi umblă pri ...

  Nimic mai adevărat decât constatarea (tristă ori veselă) că nenea Ulise a fost un aventurier, iar nevasta lui, tanti Penelopa, a fost o proastă... că l-a tot aşteptat şi l-a tot tânjit atâta timp şi atâta vreme, iar el, vai de scăfârlia lui de grec viteaz şi infidel, umbla după sirene fecioare, sau văduve, sau divorţate, sau amante, sau naive, sau curve... pur şi simplu! Nimic mai adevărat decât constatarea că acelaşi erou în ghilimele trebuia dat în judecată, dac ...

Demult. Iarnă completă, normală, cuprinzătoare. Nămeţi sclipitori, mişcători, după cum reuşeşte soarele să se iţească şi după cum bate vântul. Câţiva copii zgribuliţi, cu săniuţe mai clasice, mai moderne... ca să zic aşa. Din când în când, câte-un ţăran curajos şi mânat de trebuinţă frământă omătul pe cărăruia care duce la fântâna din deal, la fântâna din vale, la fântâna de mai departe. Că aşa-i cătunul acesta: are trei fântâni, un drum scurt, ...

Şterge-ţi trecutul, fugi de viitor,ieşi din prezent, stai totdeauna lângă,azvârle ceasul, fii atemporal...secunda-i fiara care te mănâncă!Ispititoare-n cest făţarnic jocde-a viaţa şi de-a moartea, se alintăprotocolar, se gudură lasciv,îţi face semne dulci din/spre oglindăşi-ţi răsuceşte mintea până cândîi pici în braţe, cârpă la picioare...apoi... (apoi ce pot ca să-ţi mai spun?)...s-aud (melodramatic) dinţi şi gheare!Nu da nicicând încredere la timp...(ştii ...

Nenea Costică Prăpăd stă-ntr-o cocioabă, pe strada Păpădiei, la numărul 13 bis. Nu are nici un fel de nevastă. Ultima-i jumate, Maria Prăpăd, fostă Mohor, a şters-o de pe suprafaţa Pământului. Acum stă la doi metri sub sol, într-un loc special şi mult mai confortabil decât cel în care şi-a trăit/mâncat zilele şi nopţile în compania dragului de Costică. Altfel spus, din dorinţa unui echilibru stabil, ea i-a ronţăit zilele lui, iar el i-a consumat nopţile ei. Însă ...