(!) gândurile tale-s trupuri plămădite chiar la rădăcina firului de grâu, unde ciocârlia mugureşte cânturi mirosind a PÂINE până mai târziu, când porneşte zborul fără vro tocmeală, fără ostenire, de la cald la frig, ocrotindu-şi puii pe pământ şi-n ceruri, CA O FRUMUSEȚE-A MARELUI NIMIC (!)   (!) gândurile mele-s amăgeli aflate chiar la rădăcina firului de mac, unde greierimea doarme şi visează vreme fără toamnă, vară fără leac, mirosind a lene, numărându- ...
(!) şi ieri, şi-alaltăieri - demult, demult - mă aflu-ntr-o răscruce, CA-N POVESTE, şi stau aşa, n-am încotro, nu ştiu pe care drum se află CINE ESTE (!) (!) pe care să apuc? - mă tot întreb - căci toate sunt la fel, şi fiecare e lung, e scurt, misterios, ne/drept - mă-nlănţuie această întrebare, dar nimeni nu s-arată - dincotro? - să-mi dea răspuns, lumină, dezlegare (!) (!) măcar un ochi din cer sau din tartar, un hohot, un surâs, o fulgerare ca semn de mers pe dru ...
Moto: să vină cine ştie să mai vină/ în capul cestui adevăr mărunt/ şi să citească şi să înţeleagă:/ „sunt cel ce sunt”...sunt cel ce sunt”!                                                                             (Iolanda Cremene)   (!) află despre mine că scriu poezii de acreditare. stau în cumpănă – la capăt cu bulgăre de sare. umblu prin fântâni şi repar H2O şi oglinde. nimic nu ...
Hai, vino până la mine, vino să vezi cum nimeni nu mai trece să se înfrupte din livada mea...!...Nu pot veni, nu pot veni fiindcă locuiesc într-o pasăre cu picioarele rupte!   Pasărea aceea...care a fost în livadă când toţi pomii erau albi ca nişte mirese! Un om flămând a zvârlit cu praştia...şi acum pasărea zboară continuu, nu are pe ce să se aşeze!   Zboară continuu...zboară până moare! Pot să spun că pasărea aceasta locuieşte în zbor! Incep să tremur, înce ...
(!) eu n-am avut răbdare niciodată - am căutat-o-ntruna... şi o caut în pas alert (sălbatic) de pian, şi-n tânguiri (domestice) de flaut, şi-n tril (devastator) de liră spartă, şi-n fluierat de mierlă părăsită, şi-n glas îngânător de cuc stingher, şi-n braţe (lungi) de vis şi de iubită - dar toate (negreşit... şi fiecare) au spus şi spun: aşteaptă, ai răbdare (!) (!) sigur că da - mi-a dat de toate mama (din prima până-n ultima secundă a frumuseţii sale pe p ...
hai să-ţi dau o floare de salcâm/ tocmai din demult şi din uitare, tocmai din adâncul şi înaltul/ celei clipe tămăduitoare hai să ne jucăm fără de timp,/ fără milă şi fără de vreme - prea-i târziu şi trist în cest acum.../ şi ceva necunoscut mă teme hai să prindem fluturii rămaşi/ pe costişa cailor şi-a ploii şi să-i vindecăm de lipsa noastră/ - zborul lor a pururi pentru noi-i hai să azvârlim tot ce-am primit/ fără să avem vro folosire, să plecăm aşa cu ...
(!) e gata... începe pornirea aceea, aici şi acum: ce fast, ce sublim, câtă morgă, ce lux şi desene de fum şi multe sugestii de negru, şi multe nuanţe de gri pun visuri la punct, şi himere, pun flori şi pun punctul pe i...(!) (!) şi surle şi trâmbiţe cântă decent şi util pe fundal, anunţă smeriri şi ofrande, suiri şi căderi de pe cal (!) (!) şi câţi dumneavoastră, şi nimeni, şi nişte, şi alde, câţi tu cu măşti, fără măşti, cu sfială, mai soft şi mai hard ...
când „este” mai şade acasă,/ şi-„a fost” întârzie puţin, adorm într-„o mie şi una/ de nopţi”... şi mă văd aladin cu lampa făcându-mi dorinţe,/ aşa, câte pot să nu duc, şi visuri cu tine, pe dealul/ acela, de-al nostru, sub rug, pe valea aceea, a noastră,/ sub tei, sub salcâm, sub înalt, cu gândul că nu eşti cealaltă,/ cu gândul că nu-s celălalt, cu dorul acesta, de-acuma,/ pe marginea trupului tău, departe de rar şi-aşteptare,/ de timp, nerăbdare şi ...
să vii când clopotele cheamă la vecernie, când toate intră-n adormire şi visare - eu ţi-am împletit o coroană de mirt pentru această clipă de pace devastatoare! știu că tu îmi aduci o coroană de spini - aşa ai zis atunci, când a început să te mire sufletul meu foarte aproape de cruce, din ce în ce mai aproape de această iubire! să afle şi să ştie tot cerul şi tot pământul ce înseamnă şi cum arată doi încoronaţi -apoi să mergem frumos la vecernie, aşa, ca doi ...
asculţi căderea florii de salcâm, demult, de-acolo, dintr-un hăt departe când te uitai la cerul negreşit, la steauă, cum se naşte şi cum arde şi cum se suie-n zare până când salcâmul înfloreşte înc-o dată, şi înc-o dată... şi alergi, şi-alergi prin ad/mirarea ta ne/vinovată, poate ajungi atunci, la început de mugure, de frunză şi de roată?!? atunci, demult... la margine de vis, într-o tăcere crudă şi rotundă, când hoinăream prin vreme fără timp, tulburător ...
Pagina 10 din 241