Fotbalul la nivel de copii se poate practica în oraş la cluburile Oţelul, FCM Dunărea, Steaua Dunării, Liceul cu Program Sportiv, AS Junior şi Galactic Club.
Ca terenuri şi bază de antrenament, minifotbalul are de suferit, suprafeţele disponibile fiind cele din Complexul „Siderurgistul”, de la LPS, terenul II al Arenei „Dunărea”, suprafaţa de la Şcoala Nr. 40 (Micro 18) şi cea de lângă Gara CFR a fostului fotbalist Viorel Ion.
Toate sunt terenuri sintetice, în afara celui de la „Dunărea”, iar suprafeţele de acest gen pot afecta, pe viitor, articulaţiile micilor fotbalişti.
Recuzita „picilor” face sute de lei
Părinţii pe care i-am întâlnit zilele trecute la sala de sport în care se pregăteau elevii lui Ionuţ Niculcea susţin că pot suporta cheltuielile micilor fotbalişti, dar este clar că sunt şi familii al căror buget este copleşit de cerinţele unei asemenea discipline.
Sorin Bratu, părintele judoka-fotbalistului Dragoş, ne-a spus că alege doar articolele de firmă:
„Pe ghete am dat o sută şi ceva de lei, pe încălţările de sală cam tot atât. O minge costă câteva sute de lei, iar jambierele şi apărătoarele sunt ocazionale”.
„Treningul, un şort şi un tricou mai fac vreo 200 şi ceva de lei”. Nu oricine îşi poate da copilul la fotbal…
Criteriile de selecţie
L-am întrebat pe tânărul antrenor Ionuţ Niculcea ce criterii a folosit în selecţia „mânjilor” din propria echipă. A spus că există câteva reguli de manual de la care nu face rabat, însă încearcă să facă şi unele adaptări.
„După ce mă asigur că este sănătos tun, copilul trebuie să aibă fizic, chiar dacă multă lume zice că e prea devreme. În Europa înălţimea primează şi asta face de multe ori diferenţa”.
„Important este şi cum loveşte mingea. Dacă se duce din prima şi ia mingea în braţe, s-a terminat, că portarii de obicei la început sunt atacanţi”.
„Importante sunt şi viteza, dar şi cei şapte ani de acasă ai copilului”, a explicat Niculcea.
