* Antrenorul neastâmpăraţilor de zece ani de la LPS este fost fotbalist de Liga a II-a, cu destule meciuri jucate la FCM Dunărea Galaţi, Gloria Buzău şi IFK Hassleholms (Suedia) * Ionuţ Niculcea (FOTO, 32 de ani) practică această meserie de cinci ani de zile şi spune că-şi iubeşte elevii ca pe ochii din cap *
Reporter: E obositoare meseria de antrenor la copii?
- Doar dacă nu-ţi place. Eu resimt oboseala doar seara, când ajung acasă. În rest, vin cu plăcere la antrenament.
Bine, momentan nu mă pot numi antrenor, ci doar un educator al acestor copii.
Reporter: Ce satisfacţii aveţi în acest job?
- Sincer, unii dintre aceşti copilaşi nici nu ştiau să meargă când au venit prima dată şi este o bucurie imensă să-i vezi că progresează, că încep să înţeleagă ce le spui.
Şi e singura satisfacţie, că remuneraţia unui antrenor la acest nivel în România…
Reporter: Cât de mult se implică aceşti puşti la antrenamente, meciuri?
- La vârsta lor, ambiţia este foarte mare, indiferent că joacă pe o ciocolată sau pe un gol. Mai sunt şi momente de îmbrânceală, de ceartă între ei, şi trebuie să ai mare grijă cum te porţi faţă de unul sau celălalt.
Reporter: Nu e prea mult ce fac la vârsta lor? Şcoală, fotbal, iarăşi şcoală…
- Copilărie nu prea mai au, de aceea e important să aibă o familie bună, să mănânce la timp, să doarmă cât trebuie.
Nu mă gândesc că vor ajunge mari fotbalişti, chiar dacă îmi doresc enorm acest lucru. Vreau ca toţi să ajungă nişte oameni de înaltă ţinută.
Reporter: Şi totuşi, părinţii pun presiune pe ei, să-i vadă la Barcelona şi Real Madrid.
- E o mare greşeală, pentru că uităm că sunt doar nişte copii. Se pune presiune şi la şcoală pe ei.
În România nu prea există noţiunea de sport pentru sănătate, toată lumea vrea performanţă, bani mulţi peste câţiva ani, dar este o abordare greşită.
