* Lui Dorinel Munteanu îi merge jucăria de minune: după trei etape este neînvins şi n-a primit gol * Iată cum a gândit antrenorul Oţelului partida de vineri seară, din fieful Rapidului, acolo unde se visează iarăşi la titlul de campioană după investiţiile majore făcute în această vară (nouă jucători noi, antrenor şi director general proaspăt aduşi, aproximativ 3 milioane de euro investiţi în campania de transferuri) *
Intră în careu dacă mai ai pe unde…
1. A anihilat până la sugrumare banda dreaptă a Rapidului, una foarte rapidă şi – se demonstrase în jocul cu FC Vaslui! – eficientă. Prin plantarea lui Sălăgeanu ca fundaş şi Ilie în faţa sa, ex-braşovenii Rui Duarte şi Roman au avut de multe ori nevoie de GPS pentru a găsi drumul spre poartă.
2. A ordonat ca loviturile libere de pe flancuri, specialitatea casei pentru Spadacio, să nu găsească niciun rapidist la recepţie, gata să trimită spre gol. Astfel, chelia lui Costin şi casca închisă la culoare a lui Sârghi au transformat ideea de atac a gazdelor într-un film alb-negru.
3. Absenţa lui Cesinha din stânga atacului giuleştean - poate cea mai importantă - i-a adus un plus de linişte lui Dorinel. Pe timpul jocului de vineri seară ar fi putut să şi doarmă dacă toate acţiunile ofensive ale bucureştenilor ar fi curs pe acea parte. Îl avea pe Râpă paznic la inadaptatul Bozovici (n.r. – în cartea sa de muncă scrie fundaş şi nu mijlocaş ofensiv).
Munca e pentru roboţi? Ăştia-s „oţelarii”!
4. În ciuda unor ezitări din prima repriză, Sârghi a reuşit să-l încurce, ba chiar să-l enerveze până la a-i distrage atenţia singurului vârf împins, Cassio, e drept un brazilian care nu merită să fie considerat compatriotul lui Ronaldinho sau Pato. De soarta lui Herea - omul care venea mereu din spatele sud-americanului - s-au preocupat, pe rând, mijlocaşii centrali Giurgiu şi Neagu, ambii într-o dispoziţie de joc excelentă.
5. În ciuda umidităţii crescute din atmosferă, Oţelul a alergat mult, mult mai mult decât Rapidul (se vede buna pregătire fizică de la începutul verii), deseori creându-se superioritate numerică roş-alb-albastră printre vişiniii care credeau că se va repeta tradiţia (n.r. – în ultimele trei deplasări sub Podul Grant, Galaţiul pierduse cu 4-2, 4-0 şi 3-0).
6. Jocul foarte bun al lui Pena. Atacantul care în etapa precedentă marca un „golazo” i-a hărţuit permanent pe apărătorii centrali ai Rapidului şi a coborât deseori în sprijinul liniei mediane pentru a crea densitatea de care era nevoie pentru a anula din realizările experimentaţilor mijlocaşi centrali Lazăr şi Spadacio.
Transpiratul, peste Arogant
7. „Oţelarii” puteau scoate mai mult decât punctul care a părut sigur încă din primul sfert de oră al duelului de pe Stadionul „Valentin Stănescu”. Introducerea inspirată a lui Viglianti la pauză a adus elementul-surpriză din atacul dunărean, argentinianul aflându-se la originea celor mai mari ocazii ale echipei lui Munteanu (minutele 54 şi 71).
8. Duelul Rapid – Oţelul s-a derulat până la urmă după chipul şi asemănarea celor doi tehnicieni. Nimic întâmplător! Dacă Munteanu a venit zâmbitor pe bancă, ştergându-şi broboanele de transpiraţie şi aşteptând cu sufletul la gură startul partidei, Şumudică a păşit cu o aroganţă pe care nici Jose Mourinho n-a încercat-o până acum. Şi apoi dacă nici „The Special One” nu şi-ar permite aşa ceva…
9. Cel alintat cândva Şumi-gol nu şi-a revenit nici la conferinţa de presă de după meci, având acelaşi aer superior. Ne-a dat de înţeles că a văzut altă partidă, lăsând raţiunea în umbra subconştientului: „Oţelul a refuzat jocul, a venit doar ca să stea pe jos!” Şi tocmai ce măturase Munti cu el. Din punct de vedere tactic. Tiki-tactic, o parafrază a compusului tiki-taka - jocul Barcelonei şi al naţionalei Spaniei.
Explicaţie foto: Sârghi (în săritură) şi ceilalţi „oţelari” au reuşit să rămână fără gol primit şi după deplasarea de la Rapid
Foto: Prosport
