* Doar zece minute au apucat cei de la Oţelul să spere că pot învinge Basel şi să se califice în primăvara europeană * Entuziasmul ofensiv a lăsat găuri imense în apărare şi la pauză era 0-3, după un dezarmant 0-2 la numai un sfert de oră de la începutul meciului *
OŢELUL GALAŢI – FC BASEL 2-3 (0-3)
Meci disputat aseară în grupa C a Ligii Campionilor\
Stadionul „Arena Naţională” – 4.000 de spectatori;
Au marcat: Giurgiu ’75, Antal ’81 / Fabian Frei min. 10, Alexander Frei min. 14
Cartonaşe galbene: Sălăgeanu ’33, Xhaka ’63, Cabral ’72
Echipele utilizate:
OŢELUL: Grahovac – Râpă, Perendija, Sârghi, Sălăgeanu – Giurgiu, Filip, Neagu (Viglianti ’68, Paraschiv ‚’84) ) – Antal, Pena, Iorga (S. Ilie ’66). Antrenor: Dorinel Munteanu.
BASEL: Sommer - Steinhofer, Abraham, Dragovici, Joo Ho Park - Shaqiri, Huggel (Cabral 44’), Xhaka, F. Frei - Streller, A. Frei (Chipperfield ). Antrenor: Heiko Vogel
Arbitri: Tom Harald Hagen – asistat de Dag-Roger Nebben şi Frank Andas (toţi din Norvegia).
Drumul spre „National Arena” pentru meciul cu Basel a fost departe de a semăna cu cel pentru primul meci acasă al Oţelului în Liga Campionilor, cu Benfica. Coloana de maşini care circula bară la bară acum mai bine de o lună, dipăruse în ceaţă. Mai puţini, dar cel puţin la fel de pătimaşi, astfel au fost suporterii Oţelului în tribunele marelui stadion, populat cu cel mult 4.000 de spectatori.
Fanii au trăit cu entuziasm primele minute ale meciului. Fotbaliştii Oţelului au început aşa cum au promis, cu atitudinea promisă suporterilor, de războinici puşi pe dărâmat munţii. Poziţionare avansată, presing extrem de agresiv şi joc ţinut numai spre careul advers. Prima ocazie a venit firesc, era doar minutul 4 şi Sârghi, de la numai cinci metri, a reluat cu capul pete poarta goală!
Entuziam în tribune, prea mult entuziasm pe teren în echipa gălăţeană, pentru că Basel a repetat isprăvile din meciurile precedente: trece rar de centrul terenului dar de fiecare dată când o face, marchează. Fabian Frei a avut şansa ca la prima minge în terenul Oţelului să prindă un şut deviat şi să deschidă scorul (min. 10). Următoarea minge în jumătatea de teren gălăţeană a fot de ajun pentru 0-2: pasul la ofsaid al defensivei Oţelului a fost întârziat, iar celălalt Frei, Alexander, a rămas singur cu portarul Grahovac, pe care l-a învins cu un şut plasat. Doar un sfert de oră apucaseră jucătorii lui Dorinel Munteanu şi fanii lor să trăiască iluzoria speranţă a unei victorii care să menţină şanse de calificare în primăvara europeană.
„Bătrânii” Paraschiv şi Viglianti, cei care teoretic ar fi putut fie doar şi numai prin experienţă să aducă echilibrul între entuziam şi pragmatism, erau doar pe banca de rezerve!
Gladiatori tranformaţi în pisici fără gheare
Restul a fost doar o echipă a Oţelului cu jucători transformaţi de adversar din gladiatorii de la începutul meciului în pisici de apartament, care doar se zburlesc, fără să-şi mai scoată ghearele, de zgâriat nici vorbă. Doborâţi mental de cele două goluri primite, fotbaliştii Oţelului au început să dea pase greşite una după alta, iar urmarea a fost 0-3 la pauză, după un nou gol al celor de la Basel, marcat de Streller (min. 34). Trei şuturi pe poartă, trei goluri!
O retrăire a unui meci de prin ’98 al generaţiei lui Vali Ştefan, Tase şi Ion Viorel. Cu Vejle BK in Cupa UEFA, cu start numai în careul advers dar la prima minge dincolo a ieşit gol şi eşec cu 0-3!
Au zgâriat prea târziu
Diferenţa faţă de meciul de poveste de acum 13 ani a fost finalul. Oţelul a reuşit să-şi salveze imaginea şi să smulgă aplauzele fanilor încercând eroic în ultimul sfert de oră să scoată măcar primul punct în competiţia granzilor continentului. N-au reuşit decât să rămână cu palida consolare că Giurgiu (’75) şi Antal (’81) le vor putea povesti nepoţilor cum au dat gol în liga Campionilor. Poate la anul, poate peste doi ani….
