În ceea ce priveşte sporturile de echipă, formaţia de futsal United este singura din Galaţi care a reuşit în ultimii ani să ţină ridicat steagul performanţei la nivel înalt pe un termen ceva mai lung, aflându-se mereu între primele patru grupări din ţară din sezonul 2009-2010 încoace. În 2010 şi 2012 a încheiat Liga I pe locul patru, în 2011 a fost vicecampioană, iar anul trecut a primit medaliile de bronz. În Cupa României, a fost finalistă în 2011 şi 2012. În acest sezon, United este calificată în semifinalele Cupei României, iar în Liga I a încheiat sezonul regulat pe locul patru, cu şanse reale ca în play-off să ajungă în semifinale.
Toate aceste performanţe au fost reuşite sub conducerea tehnică a antrenorului David Asandei (45 de ani). Fost fotbalist la FCM Dunărea, Asandei şi-a început cariera ca tehnician la centrul de juniori de la echipa gălăţeană de ligă secundă (2000-2002), apoi a antrenat în liga a treia formaţiile Mondial Brăila şi Viitorul Însurăţei. În 2002 a înfiinţat actuala echipă de futsal, cu care câştiga barajul pentru intrarea în liga secundă, dar a renunţat, revenind la conducerea tehnică în 2007, când United era pe ultimul loc în Liga I. Este căsătorit cu Sanda Asandei (Ostache), fosta handbalistă din generaţia de aur a Oţelului, acum antrenoare, şi are doi copii: Alesia - 11 ani, practicantă a handbalului şi Cristian - 19 ani, hocheist.
- Sunteţi de patru ani în elită, care este secretul menţinerii acolo, în primele patru echipe?
- Şansa de a găsi jucători buni într-o zonă de selecţie cu potenţial, Galaţi şi Brăila. Mulţi jucători au provenit din fotbalul mare, Vioreanu - Dacia Brăila, Bratosin - Dacia, Andrei Crăciun - Conpet Cireşu. Toţi cei din Galaţi şi-au făcut junioratul în fotbalul pe teren mare, la Oţelul, Dunărea sau LPS, cum este cazul lui Cătălin Ivan, format la LPS şi Oţelul, sau Petrişor Toniţă, crescut la Oţelul. Toţi au trecut printr-o şcoală de fotbal, mai puţin Bogdan Dima, o surpriză, el venind de la hochei. Efortul este la fel de intens şi s-a adaptat foarte bine, cu el în lot am fost vicecampioni naţionali în 2011.
Am propus ore de futsal în şcoală
- Practic, fără să existe o bază de selecţie la nivel de juniori specifică acestui sport, vă extrageţi jucătorii din fotbalul mare?
- Exact, dar adaptarea durează, din experienţa mea, un an-doi. Am avut mulţi antrenori spanioli şi portughezi în România, cu toţii au spus aceleaşi lucruri, că se vine cu deprinderi greşite pentru futsal, de a conduce mult mingea, de a face preluări cu latul, iar la fotbalul în sală nu se conduce mingea cu mai mult de două atingeri, preluările sunt numai cu talpa, mingea este altfel, mai mică şi mai grea. Sunt altfel de reguli, la cinci faulturi deja e lovitură de pedeapsă, deci trebuie să recuperezi mingea fără fault, implică un efort mult mai mare decât în fotbalul mare.
Dacă am dezvolta şi noi mai bine şcoala de futsal, ar fi benefic şi în sens invers, fotbalului pe teren mare. Spaniolii fac deja asta, să nu uităm că Barcelona are două antrenamente de futsal pe săptămână, deci tehnica în regim de viteză provine şi din acele antrenamente de futsal. Mai mult, Spania are în şcoală, la clasa I, obligatoriu o oră de futsal, băieţi şi fete. Nu sunt întâmplător mai mereu în finalele marilor competiţii, atât la fotbal cât şi la futsal.
De altfel, noi am propus FRF anul acesta să facem acelaşi lucru, să vedem dacă se va obţine de la Ministerul Tineretului şi Sportului alocarea unei ore de educaţie fizică, care să fie de futsal.
- Poate un jucător de futsal să ajungă la statutul de profesionist, să poată trăi din acest sport? Avem exemplul recent al lui Moldoveanu, care a renunţat la futsal chiar înaintea turneului final de la Euro, pentru venituri mai mari la un alt job din străinătate. Care este media salariilor la echipele din primele şase-şapte locuri în Liga I?
- La primele două clasate, echipele din Tg. Mureş şi Deva, am înţeles că sunt salarii peste 1.000 de euro. La celelalte formaţii, se câştigă cam între 1.000 şi 2.000 de lei.
- Să revenim la United, care a fost bugetul echipei în ultimii patru ani, în medie? Îl stiţi şi pe cel al campioanei, City’us Tg. Mureş, pentru a face o comparaţie?
- Aproape 100.000 de euro am avut noi, în timp ce bugetul campioanei a fost de şapte ori mai mare.
Trebuie jucători experimentaţi pentru a trage la titlu
- Chiar şi aşa, i-aţi învins relativ recent pe cei de la City’us cu 7-0. Cam de ce ar fi nevoie ca să vă puteţi bate cu ei pentru titlul de campioană?
- La acea victorie a contat mult şi moralul ridicat al jucătorilor noştri. Chiar dacă nu sunt salariile celor de la City’us, nu avem nicio datorie faţă de băieţi, graţie susţinerii cu aproximativ 100.000 de euro de la Primărie pentru acest sezon, iar acest aspect psihologic a contat foarte mult. Astfel a fost posibil ca jucătorii să dea absolut totul în meci. Au fost aproape de perfecţiune, în faţa unei echipe care nu pierduse nici un meci de trei ani. Potenţialul poate creşte şi prin jucătorii tineri, trei dintre ei au 20-21 de ani şi joacă meci de meci. Buleandră şi Cireş sunt la lotul naţional de tineret, iar Petrişor Toniţă, la 21 de ani, este acum cu echipa naţională de seniori în Polonia, împreună cu un alt jucător al nostru, Cătălin Ivan. Dar sunt momente în meciuri când experienţa jucătorilor din Tg. Mureş este decisivă. Ei au câte 150 de meciuri internaţionale iar tinerii noştri n-au atâtea partide nici măcar în Liga I. Pentru un parcurs de regularitate reuşit, este nevoie şi de jucători de valoare experimentaţi, care au şi pretenţii salariile mai mari, desigur. Eu sper să aducem doi astfel de jucători, eventual din străinătate. Nu vreau mai mulţi pentru că avem copii foarte buni şi nu vreau să-i dau deoparte. Un alt plan discutat cu preşedintele clubului, Toader Ştefu, este să facem o echipă satelit, cu jucători de 17-18 ani, care să evolueze în liga a doua, unde să creştem valori pentru prima echipă.
