* Competiţiile continentale nu mai fac parte din meniul formaţiei gălăţene, aşa cum se obişnuiseră în ultimii ani suporterii roş-alb-albaştrilor * Totuşi, mai aproape sunt Balcanii ligii secunde – ca să-i evite mai sunt necesare măcar trei puncte pe final de campionat *
Arbitraje ostile gălăţenilor
* Oţelul – Vaslui 0-1. Alexandru Tudor îi refuză un penalti clar formaţiei gălăţene în minutul 90;
* Iaşi – Oţelul 2-1. Aurelian Bogaciu şi tuşierul Bela Szoke mută în careu un fault petrecut la 18 metri de poarta Galaţiului: eliminare şi penalti;
* Farul – Oţelul 1-1. Sorin Corpodean îl elimină gratuit pe Bourceanu (nu-şi atinge adversarul!) pe fondul unui joc bun al roş-alb-albaştrilor;
* Urziceni – Oţelul 1-0 (Cupa României). Acelaşi Bogaciu dictează penalti la o minge care sare în umărul unui gălăţean.
* Argeş – Oţelul 3-2. Marius Martiş şi, pe alocuri, asistentul Marcel Savaniu „toacă” formaţia dunăreană cu o sumedenie de decizii eronate;
* Steaua – Oţelul 5-0. Tudor şi asistenţii Ionel Popa şi Nicolae Megheşan greşesc flagrant la trei dintre goluri: penalti inventat (2-0), ofsaid uriaş (3-0) şi fault la portar (4-0). Oţelului i se refuză o lovitură de la 11 metri;
* Oţelul – Dinamo 0-1. Un „oţelar” este groggy la faza golului. La 0-0, dinamovistul Moţi merita al doilea „galben”: mai întâi pentru o intrare cu cotul, apoi pentru că şi-a făcut cruce la o decizie a lui Victor Berbecaru.
Niciun fluieraş pro-Galaţi
Anii precedenţi, când Oţelul avea şi un lot de jucători foarte echilibrat pe toate posturile, au existat şi câteva arbitraje favorabile, brigăzi care au luat anumite decizii importante: un penalti exagerat, un gol validat în urma unui fault în atac, lucruri lumeşti, greşeli pe care le poate comite orice om. Raportul meciurilor stricate de „cavalerii” în negru, cu cele „aerisite” de aceleaşi personaje, era oarecum ponderat.
În stagiunea 2008-2009 situaţia s-a modificat radical, relaţia Oţelului cu arbitrajele suferind multiple mutaţii. Nici măcar o partidă din acest sezon n-a fost tratată de oamenii cu fluier în folosul gălăţenilor. Ba chiar a existat o tendinţă clară de „ciupire” a grupării roş-alb-albastre. Diferenţa dintre arbitrul care taie şi spânzură fără justificare şi găinarul care te buzunăreşte în autobuz este astfel minoră, insignifiantă.
Puncte pierdute ca la balamuc
Cel puţin şase puncte s-au dus pe apa sâmbetei din cauza prestaţiilor condamnabile ale arbitrilor, fără ele Oţelul rămânând în cursa pentru evitarea retrogradării. Neatenţia, indolenţa şi vestiarul depopulat serios în ultimul an (transferuri-ţeapă, accidentări, suspendări) au condus la pierderea altor şase-şapte puncte, asta însemnând scoaterea siglei clubului dunărean din zona europeană a clasamentului.
Dacă n-ar fi eşuat în dueluri precum cele cu Dinamo din tur (penalti ratat pe final, la 0-1), Timişoara (2-2, cu gol încasat în prelungiri), Buzău (1-2, după 1-0) sau Pandurii (0-0). Cu 47-48 de puncte, Oţelul lui Grigoraş ar fi fost cocoţat pe locurile 5-6, nivel cu care a cochetat în sezoanele 2006-2007 şi 2007-2008.
Explicaţie foto: Pe lângă erorile comise în campionat, arbitrii au scos Oţelul şi din Cupa României, „optimea” cu Unirea Urziceni fiind decisă de „cavalerul” Bogaciu, care acum se află în arestul DNA
