Noul conducător al echipei gălăţene îşi doreşte să readucă echipa gălăţeană la nivelul pe care l-a cunoscut ca jucător de cealaltă parte a baricadei, ca adversar care pierdea mai mereu la Galaţi
Noul manager sportiv de la Oţelul, Ovidiu Nicuşor Burcă (34 de ani), debutează într-o funcţie de conducere la un club de fotbal. Aştepta o astfel de oportunitate, declarând după retragerea din activitatea de jucător că ţelul său este să revină în fotbal ca manager.
Ca fotbalist, a acumulat o vastă experienţă, trecerea de la junioratul efectuat la Şcoala de fotbal Gică Popescu din Craiova la seniorat făcând-o direct în străinătate, în Ecuador, la Emelec, iar apoi în Japonia, la JET United şi Ventforet Kofu. A revenit în ţară, la U. Craiova, apoi la Dinamo (campion în 2004) şi FC Naţional, urmând un transfer în Germania, la Energie Cottbus din Bundesliga, unde a fost şi căpitan de echipă. După o trecere prin China (Beijing Guoan), a ajuns la Poli Timişoara, iar cariera de jucător şi-a încheiat-o la Rapid.
- Ce înseamnă pentru dumneavoastră preluarea postului de manager sportiv la Oţelul?
- Este o mare onoare şi în acelaşi timp o mare responsabilitate. Va trebui să mă implic total la un club cu o asemenea tradiţie, într-un oraş care respiră fotbal. Este o provocare imensă pentru mine şi sunt convins că împreună cu cei care sunt acum implicaţi în munca de zi cu zi a acestui club, dar şi împreună cu suporterii, vom readuce Oţelul unde îi este locul, în elita fotbalului românesc. Îmi place să schimb mentalităţi, să fac lucrurile să funcţioneze. Putem să reuşim chiar în condiţiile date de la Oţelul, ştim cu toţii că nu sunt vremuri uşoare, dar cred că ne ajută faptul că am jucat atât de mult la nivel înalt şi, personal, am văzut multe modele de organizare.
- Aţi afirmat că doriţi să fortificaţi lotul cu jucători experimentaţi, valoroşi şi totodată care să fie modele pentru cei tineri. Puteţi să aduceţi astfel de fotbalişti, de regulă destul de pretenţioşi financiar, ştiind că acum la Oţelul nivelul salariilor este destul de scăzut?
- Este o problemă pe care trebuie să o depăşim, nu este deloc uşor, dar am speranţe că pot aduce anumiţi jucători, de certă valoare, chiar şi în aceste condiţii.
- Aţi fost în teren, ca adversar al Oţelului, în finala campionatului din 2011. A fost cea mai mare dezamăgire a carierei de jucător?
- Într-adevăr, a fost una dintre cele mai mari dezamăgiri, pentru că eram implicat ca sportiv la Timişoara. Chiar dacă se trecea printr-o perioadă dificilă, într-o oarecare măsură se poate face o paralelă cu ce e la Oţelul acum, am ajuns să jucăm acel meci decisiv pentru trofeul de campioni, astfel că acel sezon a fost o experienţă plăcută pe care nu cred că o să o uit vreodată.
- Şi cum este să ajungeţi acum de cealaltă parte a baricadei?
- Să ştiţi că este un sentiment plăcut să fii acolo unde ai simţit mereu că există spirit de luptă. Îmi aduc aminte că întotdeauna, fie că jucam la Dinamo, Naţional sau Craiova, mereu când veneam să jucăm la Galaţi ne gândeam ce să mai inventăm, pentru că a fost o perioadă când pierdeam tot timpul aici. Era o echipă foarte bună, cu jucători fantastici, la fel ca aceea din 2011. Acum, când sunt de partea aceasta a baricadei, îmi doresc să aduc clubul la nivelul pe care l-am cunoscut ca jucător.
