* Munteanu, tehnicianul roş-alb-albaştrii, nu-şi agresează verbal jucătorii * Este adeptul amenzilor şi a turelor de teren, iar când este să-i apeleze la grămadă foloseşte noţiunea de copil * Nicio şedinţă de pregătire condusă de Munti nu se termină fără aplauze *
Avem un vocabular…
Înjurătura neaoşă – cel puţin la români – presupune o înşiruire pretenţios-abjectă de sfinţi, rude apropiate, neamuri plecate întru eternitate şi părţi anatomice care nu sunt amintite cu alte ocazii. Mulţi antrenori de pe la noi apelează la acest refugiu lingvistic pentru a-şi calma furia la meciuri sau chiar în şedinţele de pregătire.
Fotbaliştii sunt învăţaţi cu asemenea „tratament” şi de multe ori zâmbesc când li se aruncă vreun Doamne, Doamne opărit din direcţia băncii de rezerve. Ştiu că tehnicianul, părintele din vestiar, nu le poartă pică şi doar se descarcă, defulează ca orice privitor de sport-rege.
Există aşa-zişi „profesori” care îşi fac elevii cu ou şi cu oţet încă din perioada junioratului, ba chiar şi mai devreme. Ei zic că astfel îi călesc!
La jocuri intră în transă…
L-am urmărit pe Dorinel Munteanu la destule antrenamente ale Oţelului, i-am notat gesturile şi la cele două partide de verificare din această vară: 1-1 cu Astra Ploieşti, la Buşteni, şi 2-2 cu Gornik Leczna, la Szentgotthárd (Ungaria). E roşu încins la faţă (intră cu o oră înainte de joc în tensiune), gesticulează mult, strigă la jucători, dar nu banalităţi de genul „Ce faci acolo?” sau „Ai grijă!”, ci oferă tot timpul sfaturi şi încurajări.
Nu ştie să înjure, o raritate pentru un „coach” de fotbal, cel puţin n-o arată la antrenamente sau la meciuri. Are clipe când pare gata să arunce vreo vorbă „grea”, dar n-o face, şi preferă să-i ameninţe pe jucători cu amenzi sau ture de teren.
…dar nu dumnezeieşte
Apelativul preferat al lui Munti este „copile” care apare în discursul său sub diverse forme: „Măi copii, copilule, copilaş.” Cel poreclit Neamţul - aparent dur, dar delicat în multe momente - comunică foarte mult cu echipa, atât colectiv, cât şi individual, şi-i place să-şi vadă discipolii numai cu zâmbetul pe buze.
La partida cu polonezii de la Leczna n-a ezitat să-l certe constructiv pe nou-venitul Gabriel Siminici care, după ce Oţelul reuşise să deschidă scorul, încerca să-şi ocupe în grabă locul din teren. „Simi, du-te şi tu acolo, bucură-te şi tu cu ei, acum eşti la Oţelul Galaţi!”, i-a spus Dorinel care tot timpul le spune jucătorilor că nu vrea bisericuţe în vestiar.
La final de antrenament, el ridică o mână, apoi şi pe cealaltă şi aplaudă de două ori. Echipa face întocmai, ca la comandă!
Explicaţie foto: Dorinel Munteanu şi trupa sa de „măi, copile!”
