Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Am două cuvinte: hai călare:/ eu - pe unul alb până-n pământ;
tu - pe unul negru până-n cerul
unde-o goală blândă şi-un gol blând
pregătesc o nuntă, altă nuntă,/ alt (acelaşi) veşnic început,
uite-aşa, s-avem... (şi noi)... cuvinte-n
spaţiul/timpul orb şi surd şi mut!
Hai călare, hai, că (nu) ne aşteaptă!/ cine ştie?! dacă nu mai sunt?!
s-or fi săturat - şi ei, sărmanii! -
de-atât simplu mare şi mărunt!
Dacă nu mai sunt... facem tăcere,
facem drept în punctul strâmb şi chior,
facem şarpe, măr, facem ispită,/ facem noi o nuntă-n locul lor!
Şi să vezi eden cu de-amănuntul/ pentru toţi puţinii/mulţii!... hai,
am două cuvinte-n gând şi-n suflet...
scumpe... (prin nobleţe)... cum doi cai!
