A strâns... (toată viaţa, în suflet şi-n trup).../ atâta durere,
cât nici nu încape-ntr-un om... parc-o văd/ (ş-acuma) cum cere:
dă-mi, Doamne, oleacă de moarte, că ai/ şi rece şi caldă,
să-mi fie de leac şi hodină pe veci,/ în lumea cealaltă...
că-n asta mi-ai dat chin cu carul, mi-ai dat/ cât nu poate duce
un om cu o singură viaţă, un om/ c-o singură cruce!...
mi-ai dat... şi n-am zis că nu iau, n-am călcat/ poruncile tale,
mereu te-am urmat pe rotundul de lut,/ la deal şi la vale!...
îţi dau rugăciune-n genunchi şi respect,/ c-aşa se cuvine:
fii bun până-n capăt... hai... fii milostiv.../ şi ia-mă la tine!...
A strâns... (toată viaţa, în suflet şi-n trup).../ atâta răbdare...
mai are şi-acuma... şi-aşteaptă să-i scriu.../ fiindcă (mă) doare!
