Merg aproape absent şi aproape încet pe strada Frunzei, la deal. În sus, adică. În sensul banal şi sâcâitor al liniei de tramvai conducător spre nordul Galaţilor de sud. Merg şi aştept să se întâmple ceva, altceva în afară de infernul provocat de-alde ciocan, ferăstrău, găuritor, tăietor, dărâmător, îngerivor. Depăşesc victorios un Birou de Pompe Funebre şi trec pe lângă metalul respingător şi rece al gardului care apără spaţiul verde, cică. Vorba ziaristei An ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii despre Doi" Şi merg, şi merg - poate ajung tocmai atunci, tot şi de tot, din depărtarea de acum, să pot a zice fără milă: ergo sum, chiar dacă sum prin grâu, prin gară şi prin lunci, uitat de zei, chiar dacă sum prin râpi adânci, şi plâng şi dorm cu beladona pe trifoi, şi îmi ascult singurătatea mâinii stângi cum cere "am", cum cere "în", cum cere "doi"! Şi merg, şi merg - poate ajung să văd măcar ce am uitat, ce m-a uitat, ce ...

Cinci ore şi cincisprezece minute am stat la colţul şcolii, dar zadarnic! Amanta de la frizerie nu a venit! Nici măcar nu mi-a scris cu cretă un amărât de "Adio, Casanova" pe stâlpul de iluminat publicul, înfipt chiar în locul cu pricina! Nici măcar nu m-a apelat prin telefon, să-mi spună că aştept aiurea, că m-am lins pe bot, că mi-am dat foc la valiză, că m-a tras pe dreapta, că o doare la bască şi la nu mai ştiu ce o doare de scrisorile mele ermetice, abuzive, hărţuit ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" !că sunt aici ş-acum e-o întâmplareîn gol, cu subiect şi predicat,cu UNUL care numără întruna,cu altul care stă la numărat!!UNUL şi altul - oare care-i primuldintre arhonţii cestui jur cifrat?cine păstrează cheia şi închidetaman când cred că totu-i dezlegat?(!sigur că da, nu ştie nimeni caree doipier, care-i pierpătrat!)!şi care-i substantivul, care-i verbuldintre ceşti doi aicea şi acum?nu-s doi în UNU, nu e UNU, si ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Şi-ncet, şi mult - sub salcia fântânii,/ cu tine şi cu cerul mai aproape,foarte aproape, doi în unu - stăm/ şi despărţim cuvinte în silabe!Eu - negreşit - despart un fir de apă/ şi-l aşezăm pe buze şi pe frunte,că s-a uscat sărutul, iar în vis/ e arşiţă de unde până-n unde!Auzi cum intră greierii în viaţă/ şi cum şi-ascut viorile să cânte? -iau inima uimirii şi-o despart,/ ia-o şi dă-o ne/dreptăţii fr� ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Cât pe ce să înceapă... dar s-a opritexact când eram bucuroscă nu mai sunt singur niciodată,când mă îmbrăcasem cu hlamida pe dos,uite-aşa, să-mi poarte norocşi să nu fiu deocheat în sclavia/împărăţia cealaltă!Cât pe ce să înceapă... dar s-a opritsă-şi tragă sufletul şi să se hodinească -nu-mi place cum arată, nu arată bine deloc,parcă nici nu-i ea, parcă poartă mască,parcă a venit să-mi joace teatru abs ...

Dragă amantă, recunosc, nu ţi-am mai scris de când m-ai prins cu amanta de la contabilitate. E mult de atunci. În speranţa că mă vei ierta, îndrăznesc să-ţi scriu două. Prima-i un fel de invitaţie directă. A doua-i un fel de supărare universală. Dacă mă ierţi, promit că am să fiu cel mai fidel din lumea asta. Iată cum sună şi cum arată prima scrisoare!”Să bem o cafea împreună, sub teiul cu vârf până la lună, sub liniştea salelor crengi cu păsări şi calde ş ...

Încă dintru-nceputul cestei misive (nu cumva să mă crezi necioplit cum stâlpul infamiei din mijlocul satului tău cu oameni drepţi, cinstiţi, harnici şi filantropi) pot pentru ca să-mi cer iertare şi să prezint scuze fiindcă nu ţi-am mai trimis de mult o scrisoare gata deschisă, gata citită, gata analizată! Tu ştii, desigur, care-i rostul scrisorilor deschise în societatea noastră, mai ales a ta! Scrisorile deschise participă victorios la ameliorarea raselor de animale şi la ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Nimic (nu)-i de aşteptat să se întâmpleîn această oprire, căreia i se spune viaţă pe pământ:nici rele, nici bune, nici pătrate, nici rotunde,chiar dacă tu eşti o sfântă... chiar dacă eu sunt un sfânt!Nimic (nu)-i de aşteptat să se piardăprintre alte cuvinte mai mult ori mai puţin uitate:nici aproapele, nici departele, nici vrăjmaşul,nici prietenul cel mai bun/scump dintre ne/vertebrate!Nimic (nu)-i de aşteptat,însă ...

Sigur că da! N-am cum să te uit! După câte mi-ai făcut, n-am voie să te scap din re/vedere! Am avut mare noroc, totuşi, că am reuşit să mă smulg din ghearele şi din mrejele tale devastatoare! Că, altfel, cine ştie în ce hal ajungeam! Vreau să cred că am ieşit aproape teafăr din încurcătura cu tine, că voi încerca să-mi aşez „faţada” la locul ei, voi declara/deschide recurs la indiferenţa ta, ca să nu-i spun nesimţire! Nişte în/juraţi părtinitori au considerat ...