Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
eu, de astăzi, jur: nu mă mai joc/ fără noimă... iată, cum se vede
şi s-aude împrejurul tot/ (şi al meu, şi-al tău) pe îndelete,
dincolo de garduri şi de uşi,/ de pereţi, de mofturi, de răbdare!...
(ştiu că m-am jucat pe sama cui/ a murit frumos... şi încă moare...)!
ştiu că am zvârlit dinspre urât,/ dinspre rău şi dinspre-mpovărare,
cu securea, să dau luna jos.../ luna asta... luna următoare...!
ştiu, m-am furişat (de-atâtea ori)/ prin livezi cu mere interzise
când aveam (cu vârf şi îndesat)/ şi în cărţi şi-n vis şi-n manuscrise!
cer iertare până la pământ,/ până sub pământ, până departe,
până unde-s toţi părinţii... toţi/ într-aceeaşi... (fără capăt!)... carte!
iau şotronul şi mă duc să-(l) joc/ doar cu făt-voinic şi cu ileana..
şi cu zmeul... iată-l, ce frumos/ stă-n drum drept şi bate darabana!
