Din colecţia "Cele mai frumoase poezii fără Ion"
(la mormântul domnului Ion Muche, odihnească-se în pace!)//aş zice gata, moartea zâmbeşte prea frumos!/…dar mă înving ideile lui tata./ el a mers până acolo şi înapoi, pe jos/ şi a netezit privirii cărarea cu lopata.// naiv, ca pe o târfă am alungat din vis/ filozofia şarpelui de casă./iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins,/ dar nici nu fac lumină şi sunt o umbră arsă…// şi vine, deodată, chiar timpul să alerg/ şi să-l ajung mai repede pe tata…/ să mă înveţe iarăşi descântecul de melc/ iar cântecul de leagăn să-mi păcălească moartea!//
