Frumoase, fantomatice şi lungi,
cu dinadins şi dor să mă cuprindă,
aşa, să nu-mi ajungă niciodată...
lacom naiv şi simplu crai de ghindă!
Fiindc-am smuls iubirii şi am pus
idei pătrate în cutii rotunde,
am dat cu vânt mereu în timpul morii
care sfărâmă tot şi mă ascunde!
Şi-am schingiuit încet, fără cusur,
idei rotunde în cutii pătrate,
şi regilor le-am scos din plictiseală
regine de iubit pe săturate!
Şi chiar femei blindate am învins
şi le-am rugat să fie mai atente
când aventura bate noaptea-n geamuri
şi le se/duce-n taină şi-n legende!
Şi chiar am plâns, şi chiar şi ele-au plâns
torenţial, cu piatră, în tornade,
şi-am fulgerat în beznă, să vedem
cum-se-ridică... (totul)... cum-se-cade!
Sigur că da!... le-aud cum se întind
frumoase, fantomatice şi drepte...
mi se cuvin! le merit!... mi se pare?...
Sigur că nu!... nu pot să mai aştepte...!
