1. Am mai văzut copacul acesta: era plin de păsări! Am mai văzut oamenii aceştia: erau plini de păsare! Am mai văzut trenul acesta: nu era indiferent şi nu trecea ca glonţul prin gări! Am mai văzut femeia aceasta: purta pălărie şi malacof, iar toţi îndrăgostiţii se prăbuşeau fulgeraţi la picioarele ei! Zâmbetul era lege! Încă nu se descoperise Indiferenţa...!... şi abia şapte cercuri crescuseră la tei! Am mai văzut bărbatul acesta: era plin numai şi numai cu ochi a ...

!am bătut ş-am bătut/ cum ai vrut cât ai vrut şi mai bat şi mai bat/ din păcat în păcat şi mai pot şi mai pot/ să-ţi dau viului tot ce-am avut şi mai am/ din adam în adam şi mai ştiu şi mai ştiu/ să nu spun că-i târziu! !şi tu poţi şi tu poţi/ să-mi pui beţe în roţi şi tu ştii şi tu ştii/ suferinţa cât mi-i de adâncă încât/ îţi ajung până-n gât şi de naltă că-mi par/ mie însămi zadar! !dar tot cred şi tot cred/ că mă laşi mai încet dacă vr ...

E o căldură înăbuşitoare, dar curată... nu mizerabilă, cum are să fie mai târziu, cam peste jumătate de secol, când totul va fi scăpat de sub control omenesc şi dumnezeiesc deopotrivă! E o căldură care nu te fugăreşte să stai scufundat în iaz, cu stufu-n gură! În stânga, lanul de floarea-soarelui umple Zăpodia şi-o sfinţeşte cu galbenul sinucigaş Van Gogh! În dreapta, grâul aşteaptă secerătorii cu secere şi cu mână şi cu grijă şi cu dor şi cu doinire, ca-n ...

Când te-am rugat să vii la mine, acolo, jos, după apus, tu n-ai avut un strop de milă... şi ai plecat la cel de sus! E mai deştept... (nu am ce zice)... şi-i mai înalt, şi-i mai frumos!... Cum să refuzi atâta slavă şi să te duci la cel de jos? cum să dai ditai nesfârşire pe-un biet mărunt, biet pieritor? cum să laşi singură o steauă... şi tu să umbli după dor? Când te-am rugat să vii la mine, acolo, jos, lângă mister, să fii o simplă efemeră lângă un simplu e ...

De când aşteaptă să te-ntorci acasă, stă numai la fereastră, negreşit…!… A vrut să plece după tine, doamnă, însă-i legat de loc şi-mbătrânit! De loc legat, de mod legat, de vreme, dar şi de timp…de timpul meu prea mult… nădăjduieşte şi tot cată-n zare, vorbeşte singur, plânge…şi-l ascult: am târnosit văzduhul şi ograda, trimite-o, dumnezeule, sunt gata!   Dă-i dezlegare şi trimite-o mâine… mâine, în zori, e ultimul târziu… uite, mi-mbrac ultima ...

Nu ţi-am răspuns la scrisoarea pe care am primit-o în ziua de naştere a Maicii Domnului, fiindcă m-au copleşit corvezile de toamnă. Abia am dovedit să strâng roadele de pe câmp şi din grădină. Şi doar ştii că sunt singură, că soţul meu a murit de supărare, că toţi copiii s-au împrăştiat pe roza vânturilor să-şi adune parale pentru fasoleală şi lux, că ibovnic nu pot să-mi fac! fiindcă ăştia sunt moderni, fac alergie la scos sfeclă şi la cărat varză, nu supo ...

Intrase în odaie, printre substantive mărunte. Şi cânta. Cânta de sfărâma liniştea sufletului meu adormit şi liniştea sufletului tău treaz. Pe frunte îţi alunecau visuri. Parcă nici Dumnezeu nu voia să tulbure atâta frumuseţe devastatoare, nu mai voia să ia ce a dat din Majestatea Lui. Necunoscutul curgea pe ziduri, ţi se aşeza la picioare. Şi acum aud Luna ascultătoare, pândind în gutui (!) Să nu tacă! Să nu tacă! – ziceam printre alte cuvinte. Nu trebuie să se op ...

Declar, nu sper şi nu regret:/ cred că-s Aici dintr-o-ntâmplare, dar nu sunt sigur...când încerc/ adeverirea, mi se pare un fel de vis indiferent/ al unui „ce”, al unui „cine” supra-numit şi supra-pus/ în orice chip să mă decline, să mă conjuge-n orice chip,/ să mă dea hrană la nimică, prin mori de apă şi de vânt:/ ghes la curaj, dar şi la frică!   Declar, nu sper şi nu regret:/ cred că-s Acum dintr-o greşeală... (monoteist, monovalent,/ monadă rea-catastrofal� ...

Hai de-acolo, vino mai încoace, mai încoace, repede, acu... hai de tot, ai milă pentru tine, fii deştept... te rog, nu spune nu! Tu nu vezi că ai trecut prin viaţă stând în sine, mistuit de gând... lasă gândul... hai cu-nsufleţirea dincolo de „unde” şi de „când”?! Eşti un sclav al necredinţei tale că se poate... şi plăteşti tribut scump înţepenirii în deşertul sinelui prost, chior şi surd şi mut! Hai, nu-ţi fie frică, fugi de-acolo, zvârle-ţi eu(l) în u ...

Maria de la Morgă... (cea din ziarul de ieri, adică)... mă apelează după ce citeşte ce am scris pe adresa ei, nu mă felicită, nu mă laudă, nu-mi propune nici măcar o întâlnire de mulţămire şi respect! Mai mult, nu-mi spune dacă i-a plăcut sau i-a displăcut cum i-am dat în vileag îndeletnicirile de la muncă! Pur şi simplu, îşi drege glasul pentru ca să fie limpede şi convingătoare... şi-mi propune un atac la persoană, la o anumită persoană, dacă ne îngăduim că ...