Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
(!) aici a fost un câine - stă scris pe aer: câine,ham-ham şi cuţu-cuţu - atât a mai rămasdin cel ce-a fost stăpânul/prietenul livezii:alb, negru, viu, credinţă, respect, menire, ceas (!)(!) din cel ce-a fost un singur obişnuit s-aştepteapa şi osul, joaca şi vorba de alint,a mai rămas doar timpul oprit chiar la plecare,doar vremea-nţepenită în floarea viscolind (!)(!) și chiar s-aude nordul şi chiar s-aude sudulprintre ...
Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
(!) spune-mi două doine, mamă.../ şi o doină de plecare - tare zici frumos şi bine/ când mă uit şi totu-i gata, când căruţa-i pregătită/ şi plâng boii în picioare, când ograda plină-i toată-n/ largul ochilor lui tata (!) (!) uite, se îndoaie timpul,/ scârţâie şi se opreşte, zice trei cuvinte, intră/ şi aprinde-o lumânare - uite, vremea stă la poartă,/ ninge mult şi româneşte, ochii tatei tac pe prispă,/ bo ...
Dinspre biserica din Bursucani se aude toaca de vecernie. Parcă se aude chiar şi preotul Victor Răşcanu cum coboară din casa cu cerdac şi cum se îndreaptă spre lăcaşul cu Smerenie şi Adevăr. Parcă se aude tot cătunul cum se strânge pe la porţi şi merge (în şoaptă) să se roage la cel mai de Sus şi mai Bun decât noi. Să se roage şi să-şi aducă aminte de Cruce şi de Golgotă, de Pâine şi de Patimi. Nu?... Sigur că da!... Eu şi Vasile al ţaţei Aglaia aşteptăm să ...
Vine, sigur că vine! Cum să nu vină ziua în care se coc pepenii?... în care merg cu tata în grădină şi-i alegem pe cei copţi?... în care aşteptăm să se întâmple cea mai pură şi simplă şi interesantă mâncare de pepeni?... o să vină şi mătuşa aia, şi mătuşa asta, şi bunica aia, şi bunica asta!... Dar am să-l chem şi pe Vasile al ţaţei Aglaia!... Sigur că da!... Iată, azi se întâmplă să fie chiar ziua în care se coc pepenii!... Mă duc până la gardul bă ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) și-apoi va să-nceapă ce caut şi-aştept/ de-o viaţă întreagă:urât sau frumos, mizerabil sau pur,/ de tot ori oleacă (!)(!) mi-a spus cineva că-i lumină şi cald,/ că-i dulce şi verde,că-i lene şi somn, veselie şi vis.../ şi nimeni nu pierde (!)(!) și alt cineva mi-a şoptit că-i murdar/ şi beznă şi rece,şi nimeni nu poate vorbi nimănui,/ nu poate să plece (!)(ce farsă, ce fals, ce minciună, ce dor/ coboară ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) sălbatici şi singuri să stăm sub salcâmi,/ sub sălcii, sub stele -acelea-s aceste-n adâncul Atunci,/ acestea-s acele (!)(!) acestea-s acele-n înaltul Acum,/ trecute-n icoane,pe jos, şi pe sus, şi sub scut, şi pe scut - sfinţi Iovi, sfinte Ane (!)(!) aceasta e Luna aceea de când/ voia să ne spună:voi sunteţi ai mei şi ai nopţii, cuminţi.../ şi eu sunt o Lună:o Lună a voastră, s-aveţi ce vedea/ când greul v-apas ...
Cum scriam în ziarul de ieri, Vasile al ţaţei Aglaia stă rezemat de-un plop sădit de tata, pe marginea şoselei cu balast, care vine dinspre Galaţi, ori care duce spre GalaţiStă foarte trist pentru vârsta lui. Are şapte ani fără două luni. Io-s mai mare cu exact patru ani. Fiindcă suntem născuţi în aceeaşi zi şi în aceeaşi lună, dar în ani diferiţi. Trăim şi murim în/sub Zodia Fecioarei, cum aud (şi eu) de la cei mai mari şi mai deştepţi, până acum... (cică băi ...
Vacanţă de vară multă şi frumoasă. În fiecare dimineaţă, exact în secunda când soarele începe să se suie dinspre marginea Rădeştiului spre creştetul Zimbrului, iau "Păcală"(în versuri)... iau vaca (în versuri şi în proză)... iau varga (pamflet de corn, pentru educaţie şi lup)... zic mamei "sărut mâna, mamă!" (dacă nu-i plecată pe dealuri, la prăşit, cu noaptea-n cap, cum zic sătenii perforaţi de lumină)... iau şi nişte câteva lacrimi la mine (nu se ştie nic ...
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) vino la mine (astăzi) să mergem până ieri:ne cheamă regi, regine, şi prinţi, şi cavaleri,ne-aşteaptă chiar şi sclavii mai fericiţi ca noi,cu linişte, departe de urlet şi gunoi (!)(!) ne strigă sfinţii noştri cu lacrimi şi opinci,pe care-i poţi pricepe, dar nu poţi să-i învingi:se duc singuri la groapă şi singuri se închidîn linişte, departe de fals şi infinit (!)(!) și noastre(le)-n veci sfinte cu busuioc ...
Lacrimă pe Linia Ferată (totul de/spre așteptare)
Joi, 29 Februarie 2024 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai clare poezii cvasibulevardiere rămase tablou"
Motto:"Se zdrenţuieşte umbra mea amară.../ (nu mai pleca, superbolă amantă!)/... îmbătrânesc luminile în gară/ şi iar încep scrisorile să ardă!"(Iolanda Cremene)(!) am auzit că vine primăvaraspre aşteptarea mea, dinspre Bârlad -trebuie s-o întâmpin cât mai repedefiindcă vine cu trenul accelerat (!)(!) trebuie s-o aştept, este superbolăcum eşti şi tu şi cum erai odinioară,când eram îndrăgostit l ...