* Inconştienţă şi cruzime. "Prin blană-i numeri coaste slabe/ Dar nu se lasă, nu se lasă"..., îmi răsunau în minte versurile lui Mihai Beniuc, privind imaginile virale, care au făcut turul televiziunilor, cu tânăra care s-a apropiat de un urs, ba chiar a întins mâna către el pentru ca prietenii să o fotografieze. Amuzament general în momentul în care animalul, provocat, s-a repezit la ea. Jurnalele de ştiri au strigat că, în cazul în care ursul ar fi raportat ca fiind periculos, ar fi ucis.
Lucru confirmat de moartea ursului şchiop Guleratul, din Predeal, vinovat pentru că se "dedulcise" la napolitane şi biscuiţi, după cum susţine ministerul care ar fi trebuit să-l ocrotească şi salveze... Mai ţineţi minte ursul care a agonizat 17 ore, pe marginea drumului, după ce fusese lovit de o maşină, până s-au milostivit autorităţile să-l împuşte? Dar vânătoarea aceea isterică declanşată în Sibiu, finalizată cu uciderea unui pui de urs speriat, rătăcit prin oraş.
"Ursul nu joacă de bună-voie", aflasem în copilărie despre ursuleţii capturaţi şi puşi cu labele pe plita încinsă cu cărbuni, ca să înveţe să ţopăie în ritmul tobelor… Desigur, astea sunt amintiri din vremuri apuse. Acum urşii dansează printre puşti şi poze cu turiştii...
