* „Ia mai toarn-un păhărel să ne mai dezinfectăm niţel”. „Am două măşti. Li spăl cu apă, şi când nu am timp să le spăl cu apă, li stropesc cu rachiu, di pi la vecini. Că mai au vecinii, ha-ha! Da, şi mă duc şi-i zic: «Dă-mi şi mie un pahar de rachiu să torn şi eu pi masca aşeia că mâni trebuie sî mă duc până la Ivăneşti sau mai ştiu eu pi undi»”, mărturisea, în dulcele grai moldovenesc, la Ştirile Pro Tv, o potenţială beneficiară a măştilor promise de autorităţi acelora care nu şi le permit. Nu ştiu dacă măştile despre care vorba femeia erau de cârpă sau din acelea (teoretic) de unică folosinţă. Esenţa ştirii era că la centru politicienii şi firmele se ceartă pe seama măştilor pe care guvernanţii sunt obligaţi să le asigure prin lege persoanelor defavorizate. Dar mie mi s-a părut mai ingenioasă soluţia de dezinfectare a celor două măşti. Mi-am adus aminte de penuria de spirt de prin martie, când erai privit ca extraterestru atunci când întrebai de el prin farmacii. Şi de promisiunea unui prieten că, dacă nu găsesc şi nu găsesc nici strop de alcool sanitar, mă aprovizionează el cu alcool natural de la ţară, pentru care a „plâns” cazanul două zile şi două nopţi. Unde mai pui că nici nu mirosea a „Mona”, „Dora”, „Ana”, ci a prune pârguite în soare şi linişte.
Măşti dezinfectate cu rachiu Scris de Anca Melinte
