* Predici. Susţinător al căsătoriei tradiţionale, Dan Puric este deja la al treilea mariaj. O realitate care nu se prea împacă, nu-i aşa, cu tradiţia creştină potrivit căreia odată ce ţi-ai pus cununiile pe cap, cu ele rămâi până la Judecata de Apoi. „Credeţi în taina căsătoriei cu repetiţie?”, l-a chestionat Denise Rifai, la una dintre cele „40 de întrebări” de la Kanal D. „Căsătoria niciodată nu este cu repetiţie. Ea e unică de fiecare dată! Pentru că nu te căsătoreşti în virtutea faptului că ai mai fost căsătorit o dată. Cel puţin pentru mine”, a predicat maestrul. Aşa, deci! Dacă nevasta e alta, căsnicia anterioară nu se pune, sau cum?! De câte ori „Isaia dănţuieşte”? Însă mai mult mi-a plăcut răspunsul lui Dan Puric despre tăcerea femeii şi în genere despre ce înseamnă când tăcerea se lasă ca o cortină peste o relaţie: „Să te ferească Dumnezeu de femeia care tace! Mai bine să vorbească! Era şi un banc: «Dacă o femeie tace, nu o întrerupe!». Dar el vorbea de altă relaţie: «Să nu-ţi întrerupi niciodată soţia când vorbeşte, că nici ea nu te-a întrerupt când o ascultai!». Da, sunt tăceri copleşitoare, sunt tăceri tragice, sunt tăceri parşive, sunt tăceri înşelătoare, sunt tăceri pline de răutate, sunt tăceri pline de înţelepciune. Important este să citeşti tăcerea. Şi când se instalează tăcerea între anumiţi oameni, nimic nu mai poate fi reparat. Tăcerea poate fi o prăpastie pe care n-o mai trece nimeni”. Frumoasă-i beţia de cuvinte, s-a trezit să comenteze un gând de-al meu, nedus pe la biserică.
„Să te ferească Dumnezeu de femeia care tace!” Scris de Anca Melinte
