* Și-or fi cât neamul românesc. Și-au pus în cap pene de la un păun împăiat, s-au pictat ca indienii și au plecat cu mașina prin București, întrebând pe la ambasade și instituții: "Unde este ambasada pieilor roșii?". Aventura s-a încheiat pe Calea Victoriei, la Comitetul Central, când i-au înconjurat mai multe mașini ale securității. "Nicu Ceaușescu s-a ridicat de pe bancheta din spate, ofițerul l-a recunoscut imediat și a încremenit: «Sunt Nicu Ceaușescu, ne jucăm și noi de-a indienii»". Acesta a fost unul dintre episoadele "antologice" în care au fost implicate, prin anii '80, beizadelele comuniste Serghei Mizil, Jean Maurer și Nicușor Ceaușescu, relatat la "40 de întrebări cu Denise Rifai". Sigur, ar părea amuzantă o asemenea ispravă și în 2020. Dar mă întreb sincer cum ar fi ieșit dintr-o astfel de "aroganță" niște cetățeni obișnuiți, în vremea comunistă. Cam câtă "corecție" și câți ani de pușcărie ori Canal luau? Povestea care avea să urmeze mi-a zbârlit neuronii de-a dreptul. Prins beat la volan, Serghei Mizil i-a invitat pe milițieni acasă, pentru a le prezenta actele, iar acolo, sub amenințarea unei arme semiautomate, i-a obligat să-și dezbrace cămășile și să petreacă alături de el... Despre scena în care a deschis focul, cu cartușe AKM, asupra unui grup, în pădure la Snagov, nici nu vreau să povestesc. Desigur, a amuzant să asculți poveștile unei beizadele septuagenare. Dar te încearcă un gust amar constatând că beizadele au fost, beizadele sunt încă. Și-or fi cât neamul românesc...
Beizadele au fost, beizadele sunt încă Scris de Anca Melinte
