* Unicitate. "Când a venit Radu Afrim și m-a distribuit, tot ce mi s-a reproșat de-a lungul întregii cariere, pentru el, a fost calitate. El a spus: «Asta-i cel mai bun!»", a mărturisit actrița Rodica Mandache, duminică noaptea, la Kanal D. "Ce vi s-a reproșat?", a insistat Denise Rifai. "Că vorbesc încet, că mă alint, că bat pe cuvinte, că nu am destulă prestanță din cauza glasului. Lucruri care s-au corijat pe parcurs...", a spus cu seninătate marea actriță. Recunosc cinstit, întrebarea de la care pornise acest răspuns mi-a picat cam de-a... curmezișul: "Este pisiceala marca dumneavoastră înregistrată?". N-aș numi "pisiceală" vocea aparte a actriței. Rodica Mandache a mărturisit că nu și-a dorit vreodată asta. Dar așa a ieșit: "Când ai un alint în voce - și moldovenii îl au - cred că e ceva dureros din tine care își dorește să fie protejat. Cred că de aici vine". Dincolo de talentul și farmecul incontestabile, cred că tocmai vocea îi dă unicitate și o face recognoscibilă dintr-o mie de alte voci pe Rodica Mandache. Vocea, dulceața și duioșia ei au transformat-o în Doruleț a României - personajul pe care l-a jucat alături de Florin Piersic în comedia bulevardieră "Visul unei nopți de iarnă". Trecând de luminile rampei în gradena publicului, m-aș încumeta să generalizez și să spun. Taman defectele pe care unii ni le reproșează de-a lungul vieții sau carierei s-ar putea să fie acele trăsături care să conteze pentru altcineva. Un altcineva de valoarea regizorului Radu Afrim...
Când ceea ce îți reproșează unii valorează totul pentru altul! Scris de Anca Melinte
