* Și federația dă cu praf... în ochi. Favoritism, bullying, hărțuire... n-ar trebui să fie cuvinte compatibile cu performanța, cu efortul constant și dedicat, cu rigoarea antrenamentelor, cu sportul în genere. Care ar presupune corectitudine și tărie din partea celor care îl practică.
Și totuși, le-am auzit rostite cu seninătate amară de gimnasta Denisa Golgotă, la întoarcerea de la Campionatele Mondiale din Indonezia.
Desigur performanța n-ar fi posibilă fără rigoare! Fără o doză de duritate! Dar când se ajunge la acuzații de „pumni în gură până la desfigurare” și, mai grav, la nepăsare față de starea de sănătate a unei concurente la Mondiale... e mai mult decât îngrijorător.
N-am să comentez reacțiile virulente ale perechii mamă-antrenor - fiică-gimnastă, pentru că Denisa nu a făcut acuzații nominale. Dar am să remarc altceva! Denisa Golgotă nu a reclamat presei decât în ultimă instanță, după ce plângerile depuse la Federația Română de Gimnastică au rămas fără efect. Și probabil că, dacă sportiva nu ar fi făcut publice nemulțumirile sale, federația ar fi rămas la fel de mută.
Printr-un comunicat de presă, instituția condamnă ferm orice formă de favoritism, discriminare sau presiune nejustificată între sportivi sau colectivele tehnice. Și ne asigură că „fiecare sportivă reprezintă o valoare a gimnasticii românești, iar obiectivul federației este de a le asigura tuturor un climat echilibrat, sigur și bazat pe respect reciproc”...
