* Pensie de pisicuţă. Când am auzit că are „Pensie de pisicuţă” n-am ştiut dacă să râd sau să plâng. Pe urmă aveam să o cunosc pe Minerva Tănăsescu, o doamnă de modă veche, care, după ce a lucrat o viaţă la o editură trăieşte dintr-o pensie de 300 de lei pe lună. De fapt, iniţial a avut 500 de lei pensie, dar statul, dragul de el, i-a recalculat-o şi a ajuns la concluzia că merită 300 de lei.
Nu se lamentează, nu plânge, nu rupe uşile supermarketurilor la inaugurare, nu-şi urlă disperarea şi sărăcia, ci trăieşte frumos, înconjurată de cărţi minunate şi spune că, dacă vrei, poţi găsi frumosul în orice. Se hrăneşte cu albumele operelor de artă de la Luvru, cu cartofi „care sunt foarte sănătoşi” şi cu salată de varză care e „plină de vitamine”. Ochii îi sclipesc senini şi nici umbră de frustrare ori de ură nu-i înnegurează chipul. Povesteşte că o cunoştinţă îşi iubea atât de mult pisicuţa încât, atunci când a plecat din ţară, a lăsat-o în grija unei persoane de încredere căreia îi plătea, pentru cele necesare micii feline, 300 de lei pe lună. Exact cât pensia ei…
Privind-o şi ascultând-o la emisiunea „În premieră” de pe Antena 3 am oftat cu inima şi cu mintea şi mi-am amintit iute de vorbele lui Dan Puric pe care un şofer de taxi l-a întrebat de ce oftează: „Pentru că am sufletul mai mare decât corpul”. Descoperind lecţia de viaţă a Minervei Tănăsescu eu am simţit că-mi dă sufletul pe-afară.
* Moartea face rating. Absurd şi sinistru, moartea care amuţeşte voci mari şi sugrumă cântece viitoare face ratig. De ieri, Mălina Olinescu a intrat în vârtejul năuc al televiziunilor flămânde care îi vor răscoli viaţa şi moartea. N-am să-i judec gestul sau destinul, ci îmi voi aminti doar cele mai frumoase clipe de viaţă pe care mi le-a oferit cântând „Tangou pentru Evora”, pe versurile lui Busu: „E cea mai frumoasă, ca din poveste, de-un băiat aleasă, el o iubeşte, dar blestem apasă pe-a lor iubire, noaptea când se lasă el nu va mai fi. Fata e dorită-mpotriva firii de un zeu râvnită, zeul iubirii, va fi pedepsită fiindcă nu l-a vrut. Sângele din trupul băiatului zeul îl va lua-n puterea lui, să-l ascundă-n vie, chiar la asfinţit. Fata toata viaţa o să zdrobească strugurii sub talpă, să îl găsească într-un bob de struguri pe al ei iubit....”
