* Sanremo. „Au sunat anii ’80 şi îşi cer cântecul înapoi”. O fi gluma asta învechită, dar a fost prima care mi-a trecut prin minte în timp ce vizionam piesa care a câştigat cea de-a 76-a ediție a Festivalului Sanremo: „Per sempre sì”, interpretată de napoletanul Sal da Vinci.
„Per sempre sì” - „Pentru totdeauna da” e un cântec de dragoste… cu verighetă şi cununii. „Apoi am devenit un rege cu o inimă îndrăgostită/ Tu, o regină, acum îmbrăcată în alb, o mireasă/ Am visat la copii într-o casă mare”, zice piesa. Scuzaţi traducerea brută!
„Cântec de nuntă” l-au numit unii italieni, critici la ideea că ar urma să reprezinte Italia la Eurovision Song Contest 2026, care va avea loc în mai, la Viena. Convinşi că va deveni subiect de băşcălie.
De cealaltă parte, alţii spun că artistul cântă din inimă, că asta e muzică adevărată şi o întoarcere la adevăratele valori. Şi că italienii care nu mai locuiesc în ţara natală o vor aprecia, cu siguranţă. Unde mai pui că la Napoli s-a lăsat cu focuri de artificii, în cinstea acestei victorii, considerată o „reafirmare a identității sudului”, într-un concurs dominat în ultimii ani de influențe pop moderne și rap.
Ce să spun? Mie mi-a rămas în suflet „Zitti e buoni” by Måneskin. Cert este napoletanul Sal da Vinci a dat dovadă de perseverenţă, în contextul în care a fost respins până acum de 13 ori la preselecțiile de la Sanremo: „În iubire, ca și în muzică, nu fugi la prima furtună, ci deschizi o umbrelă, iar dacă se rupe, deschizi alta”, a spus artistul...
