* Bravo, Aliona Moon! Bravo, Moldova! M-am uitat cu spaimă la Eurovision, pe TVR1, şi când s-a dat start vot am respirat uşurată. Niciuna dintre cântăreţe ne-avea rochie neagră aşa de bătută-n şwarowschi precum Ouatu al nostru. Mai toate erau pe alb sau pe „nude”, culoarea aia fără de culoare. Şi da, Cezărică n-are rochie, ci fustă pantalon amplă, cu sacou purtat pe pielea goală, chit că unii zic că arată a vampir convertit (are cruce la gât), iar alţii se jură că-i Arabella în persoană. Important este că singura cântăreaţă cu rochie neagră - ciprioata în furou dantelat, fără chiloţi - n-a trecut mai departe. Dacă ar fi după mine, în clipa asta cred că i-aş pune trofeul în braţe Alionei Moon din Moldova. A cântat excepţional, în limba ROMÂNĂ, şi a ars pur şi simplu în flăcări, fulgere şi curcubeu de lumini! Un spectacol coregrafic sideral fabulos în armonie deplină cu versurile „O mie de-apusuri pierdute în mare,/ pierdute în noi,/ Pe gene o mie de raze de soare-aduceau dimineţi pentru doi/ O mie de stele arzând căzătoare priviri ne-au furat/ Între soare şi ploi/ Se nasc mii de culori, dar noi vedem doar nori”. Da' pentru că ştiu că Moldova numai bani de Eurovisioane n-are o să recunosc cu sinceritate că mi-au plăcut şi Danemarca şi Estonia şi mama Rusia. Şi dacă lipseşte Turcia, bine că avem o manea - cântăreaţa în franjuri strălucitori din Belarus.
* La ouăle noastre. Ştiu că este Eurovision şi nu „Martevision”, da’ jur că mi-a părut rău că nu s-au calificat Soldăţica Universală şi cosmonauţii ridicoli din Muntenegru! Păreau ei fugiţi de la Spitalul 9 de pe Pluto, dar erau nostimi şi se potriveau în Finală cu Cezar al nostru. I-am văzut la ceas de noapte şi videoclipul. Luminaţi-mă şi pe mine: apari la bustul gol (neepilat), te urci într-un avion roz-bombon, sari cu paraşuta din nori, aterizezi întreg, pui o cămaşă pe tine, pe urmă conduci un Mercedes decapotabil şi te găseşti cu piţipoanca pe malul mării şi la urmă te îmbraci în rochie la Eurovision?! Mă rog, una peste alta, baftă, Cezar în semifinală!
