* Să mori de dragoste rănită. În zvârcoliri artistice. Pe vremea când vedetele nu aveau fani „fără număr”, dar aveau voci dumnezeieşti, publicul, nu radiourile sau juriile părtinitoare, era cel care transforma o melodie în şlagăr. Îmi amintesc şi acum de Angela Similea cântând sfâşietor „Să mori de dragoste rănită”, pe scena de la Mamaia, sub ploaia de trandafiri pe care spectatorii, ridicaţi în picioare, i-o ofereau ca pe o ofrandă supremă a iubirii faţă de un artist. La ediţiile ulterioare, numeroase cântăreţe mai mult sau mai puţin dotate artistic şi-au înfoiat plămânii şi zbuciumat coardele vocale intonând refrenul: „Să mori de dragoste rănită/ Eternitatea unei clipe s-o măsori”. Aveam să descopăr deunăzi, la ştirile Kanal D, că una dintre cutezătoarele debutante a fost Alexandra Stan. Transparentă de la brâu în jos, juna speranţă a muzicii uşoare măcar a încercat, chit că n-a prea reuşit, să convingă juriul şi publicul. Încercări live a avut şi pe la 15 primăveri când şi-a opintit emoţiile adolescentine în piesa „La radio se-anunţă ploi”. Noroc că a descoperit că linsul acadelei aduce mai mult succes decât interpretatul unor piese cu care s-au consacrat artistele optzeciste. Probabil, spuneau reporterii Kanal D, atunci a înţeles că succesul este invers proporţional cu lungimea hainelor. Şi iată că, de mai bine de trei ani se bucură de un succes incredibil în întreaga Europă, ba chiar este cerută şi peste Ocean! E drept, spectacolele ei sunt mai mult decât incendiare!
* I-a scăpat… feminitatea. Reporterii canalului turcesc povesteau că minusculele perechi de pantaloni scurţi pe care vedeta le poartă fără lenjerie intimă îi cam joacă feste în timpul reprezentaţiilor dezlănţuite de pe scenă. De exemplu, la un concert din Franţa, în loc de privighetoarea din glas Alexandra le-a arătat spectatorilor din primele rânduri altă... păsărică. Relaxată, Alexandra a pus mâna şi şi-a tras pantalonii, că doar nu era să stea cu ei… mă înţelegeţi unde. O incomodau la cântat.
