* „Nu e nenea, e tatăl tău!”. „Tata lucrează în străinătate, în Italia, în Anglia. E foarte trist să vezi că cineva din familia ta pleacă şi vine acasă după trei - patru luni”, m-au săgetat vorbele fetiţei. Prima dată, tatăl a plecat în străinătate pe când ea doar avea câteva luni şi s-a întors când copila împlinise deja un an şi ceva. Mergea în picioare! Nu l-a cunoscut pe bărbatul care spunea că-i e tată. Alerga după mama ei şi spunea că-i „nenea”. Atunci tatăl a hotărât să vină mai des acasă, pentru a lipsi mai puţin din viaţa fetiţei lui. Aşa sună povestea unei fetiţe pe care am văzut-o la Next Star. O copilă cu o voce excepţională, întâmplător gălăţeancă. Dacă aş fi cinică, aş spune că puştoaica a fost „norocoasă”: la momentul concursului tatăl ei era acasă. Alţi concurenţi n-au avut şansa de a-şi avea părinţii aproape şi i-au salutat, prin intermediul videotelefonului, de la kilometri distanţă. Iar când i-au redescoperit în publicul emisiunii, au izbucnit în lacrimi, devastaţi de emoţia revederii, de tensiune şi bucurie. Misiune cumplită să trebuiască să cânţi, să joci, ori să dansezi ca un artist adevărat, să faci performanţă, când sufletul tău e copleşit de toată emoţia din lume! Şi totuşi, printr-o minune, copii reuşesc. Copiii extraordinari ai României, cum le spune Dan Negru, copiii care ştiu ce înseamnă dorul de părinţi. Şi părinţi care îşi cresc copiii de la distanţă lipsind cu lunile sau cu anii din viaţa lor. România e şi ţara lor!
* Piţi de Români(c)a. Trec de la suprema lecţie de patriotism a celor plecaţi din hotarele patriei la patriotismul nostru neaoş. Păi ce altceva dacă nu „sentiment patriotic” e să românizezi piţiponceala. Avem Beyonce de România? Avem şi e amanta lui Nicolae Guţă. Avem Pamela de România? Avem şi de aia, pe numele ei oficial Simona Traşcă. Na belea, că au apărut şi Barbie şi Ken de România. Ce v-am zis, România e-n tot şi toate! Chit că uneori i se zice „Românica”!
Citeşte şi: De ce are Ristei ochi de căprioară pentru Lora
