* Ce atâta sport? Bagă bisturiul! Recunosc, era cât pe-aci să nu-i remarc talia de viespe, sugrumată în corsetul de piele roşie, din care sânii ca lubeniţele îi ţâşneau spre amigdale, şi nici picioarele rubensiene, hipnotizată de ochii ei de un albastru ireal. "Femeia cu ochi de husky", aşa i se spune Lenei Horvath, care vrea să intre în Cartea Recordurilor cu operaţiile estetice. Deocamdată şi-a făcut liposucţie în talie şi urmează să-şi „modeleze” picioarele, şi să-şi sculpteze faţa: guşa, nasul şi pomeţii. Ce să zic? Probabil în plastic e fantastic!
* Poţi să faci băşcălie de moarte... Totul este să nu facă şi Doamna cu Coasa băşcălie de tine, cel puţin aşa îmi place mie să cred. De-a lungul vremii am tot asistat la macabre înmormântări „în viu” sau la pomeni organizate de viitorul defunct. De pildă, îmi amintesc de intrarea funebră a Nikitei, întinsă în copârşeu, purtat pe umeri în platoul păcătosului Dan Capatos. Sau de pomenirea pe care şi-a organizat-o Silviu Prigoană, de teamă că atunci când va ajunge pe lumea cealaltă nu va primi nimeni, de sufletul lui, măcar un covrig c-o lumânare aprinsă. Dar „gluma” lui Viorel Lis cu care m-a bombardat, ieri dimineaţă, România Tv, mi s-a părut prea mult. În speţă erau nişte poze în care fostul primar al Capitalei era întins pe o canapea, cu ochii închişi, ţeapăn şi-un buchet de flori pe piept. Ce să zic, părea al naibii de real, mai ales că altcineva îşi făcuse şi selfie cu mortul, cum se obişnuieşte mai nou la înmormântări. Ce să zic, că era sinistru? Poate doar să-mi fie milă şi jenă că un om, dacă nu un fost ales al bucureştenilor, poate decădea atât de mult… Dar de ce mă minunez? Zilele trecute, am văzut la televizor o ştire despre herpesul soţiei lui, Oana Lis! Uşurel, era un herpes bucal, nu vă gândiţi la zone pidosnice. Dar nu-i exclus să avem parte şi de o continuare a ştiri cu herpesul pe care Oana Lis zicea că vrea să-l „doneze”. Sinistru!
