(!) a plecat fără să zică/ dacă vrea dacă nu vrea dacă ştie dacă poate/ vro ceva sau altceva cred că n-are ce să ştie/ ce să poată şi să facă într-o lume năzuroasă/ delirantă şi buimacă (!)   (!) şi acuma-i unde este/ locul ei (ne)cunoscut şi ar vrea să se întoarcă/ dar nu are început nici sfârşit nici alinare/ are doar (ne)norocire de a zice că (nu) vede/ dacă-i o în(de)plinire (!)   (!) stă pe margine şi tace/ şi refuză orice-ar zice careva că-i mai r ...

ODINIOARĂ...ȘI ACUM

Sâmbătă, 09 Aprilie 2022 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Odinioară...cineva zice că vine Toamna! Cică vine imediat! Cică dinspre Iaşi vine! Cu trenul acela de dimineaţă! Acela de şapte ore şi şaptesprezece minute! Cam pe la ora zece, zece şi ceva, cred că ajunge în Galaţi! Trebuie s-o aştept în gară! Mai ales că trenul acesta-i unul de frumoasă amintire! Pentru că, odată, când Toamna nu mai voia să vină şi am aşteptat-o trei zile şi trei nopţi în gara tristă şi pustie, din acest tren a coborât Maria! Şi eu, în entuzia ...
cică durerea-nnobilează şi căleşte, cică-ntru pururi nu se poate fără ea – sărmanul IOV se-ntâmplă zilnic, româneşte, din ce în ce mai mult, mai des, parcă CEVA dintr-un străfund mai abitir decât IDEEA dă dezlegare la căinţă şi dureri pe-acest picior de plai DIVIN...şi de aceea omul prezent nu are MÂINE şi nici IERI !!!   cică aceasta-i FERICIREA exemplară – să ai doar AZI, să-ngenunchezi şi să te-nchini, să fii smerit de bună voie, să te doară DE/SĂV ...

SEMINȚE de LUMINĂ

Vineri, 08 Aprilie 2022 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Mi s-a dat şansa/ norocul de a le vedea o dată, numai o dată, pe luciul unui lac uriaş, în mijlocul unei păduri din mijlocul unui oraş din mijlocul unui continent din mijlocul unui pământ... din marginea unei galaxii! Erau multe, foarte multe! Negre şi albe! Într-o tăcere desăvârşită! Aşa, ca într-un ritual al dumnezeirei pe cale de dispariţie! Aşa, ca într-o procesiune a ultimului miracol existenţial! Aşa, cum numai singurele fiinţe ale candorii universale (mai) ştiu s ...
din prima clipă a-nceput să mi se pară că nu-i nimic frumos şi sfânt şi-adevărat, că totu-i fals şi viclenie şi gargară - vis pus pe scenă de principiul INCREAT n-a doua clipă a-nceput să mi se pară că e la fel ca-n prima clipă - şi n-am plâns, n-am dat cu parul în substanţa FUNCIARĂ, am râs cu lacrimi, fără noimă, ca un mânz n-a treia clipă a-nceput să mi se pară că sunt ca-n prima, ca-ntr-a doua... că nu sunt decât erou într-o scenetă ORDINARĂ, într-un s ...

TURTURICA (II)

Joi, 07 Aprilie 2022 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Turturica mai vrea ambrozie! Cică nu mai are nimic! Nu mai are nimic nici la inimă, nici la suflet, nici la minte! Adică are tot ce-i trebuie la toate! Niciodată nu s-a simţit mai bine decât cum acum!... Îi torn băutură pentru zeu şi zeie! Eu beau rachiu din tescovină, tras de patru ori, tare şi lecuitor ca unghiul drept! Se lasă noaptea! Se lasă şi negura! N-o mai văd pe Turturica! Nici ea nu mă mai vede! Deschid „Tratatul...”, însă nu desluşesc nici o slovă! Trebuie mu ...
Vând cioburi de VIAȚĂ, la preţ de nimic - mă ucide această avere - fiecare atârnă curat în cârlig,/ şi unic din punct de vedere! Fiecare e plin de frumos şi de rost şi poartă trecutu-n lucire, trecutul de când cât pe ce să fi fost/tuturor poeziilor mire! N-aveţi nici o frică, veniţi orişicând - nu am câine rău la intrare, nu bateţi la poartă şi nu staţi la rând,/ aveţi câte-un ciob fiecare! Alegeţi încet, până când veţi găsi misterul luminii din care aţi vr ...

TURTURICA (I)

Miercuri, 06 Aprilie 2022 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Pe doamna din titlu am cunoscut-o la un rând! Şi nu la un rând oarecare, ci la UPU! Pentru cine nu ştie, sigla asta-nsemnează Unitate Primiri Urgenţe, adică locul unde te duci cu ambulanţa sau cu cercul când faci cod negru de boală, eşti primit cu braţele deschise, eşti îndreptat, împrospătat... şi pleci acasă nou-nouţ, ca şi cum a fost doar un vis urât!... Iată, doamna-i la spatele meu! Îndrăznesc s-o întreb ce are... şi cică are ceva la inimă... sau, mă rog, cică- ...
(!) am traversat atâtea sahare şi siberii, că mi-am tocit suflarea, picioarele şi gândul - şi-acum, când sunt aproape de capăt, să mă sperii de-o buturugă mică, de-un zeu al nesimţirii pe care nu-l mai rabdă nici cerul, nici pământul (?) nu, nu mă las în voia meschinăriei care-i şi slava ignoranţei şi moartea căprioarei (!) (!) nu, nu... înfrunt teroarea pe care o propagă (şi zi şi noapte, cinic) analfabeţii lumii - vlădică şi opincă sunt de aceeaşi teapă cân ...

MARIA (XII)

Marți, 05 Aprilie 2022 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Maria nu mai zice nimic! Zice că-i cel mai frumos şi trist poem despre plecare! Zice că regretă... şi n-o să se ierte niciodată pentru că nu a vrut să-mi dea mâna! Dar se bucură că sunt de acord să ne suim împreună, acum, la cer, pe scara pe care, iată, ne-a dat-o Dumnezeu aşa de repede! Nici măcar nu-mi mai pasă, nu mă mai interesează că n-am să mai ajung la tata şi la mama, cu lemnele pentru scară! Lasă, că n-or să se supere ei atâta de tare, mai ales că mama o ad ...
Pagina 3 din 46