(Cel mai frumos poem după Tatăl Nostru)
Cine nu îşi respectă mama, cea mai sacră fiinţă după Dumnezeul său, este nedemn de numele de fiu! Respectaţi femeia, căci ea este mama Universului, şi întreg adevărul creaţiei divine se află întrînsa! Ea este temeiul a tot ce e bun şi frumos, după cum tot ea este germenele vieţii şi al morţii! Ea îţi dă naştere în chinuri, prin sudoarea tâmplei te creşte, şi până la moartea ei îi generezi cele mai grave nelinişti! Binecuvânteaz-o şi venereaz-o, căci este singura ta prietenă adevărată, singurul tău sprijin pe Pământ! Şi în acelaşi fel să vă iubiţi soţiile şi să le respectaţi, căci ele vor fi mame mâine, şi fiecare dintre ele va fi, mai încolo, strămoaşa rasei sale! Sprijiniţi-le pe femei, căci iubirea unei femei îl înnobilează pe bărbat, îi înmoaie inima împietrită, îmblânzeşte bruta din el şi îl face mieluşel! Soţia şi mama sunt comorile nepreţuite, dăruite vouă de către Dumnezeu! Protejaţi-vă soţia astfel încât ea să vă poată proteja pe voi şi întreaga familie! Tot ceea ce faceţi pentru soţia sau mama voastră sau pentru o văduvă, aţi făcut pentru Dumnezeul vostru! (Iisus Christos)
Umblă cât mai frumos,/ cât se poate de alb/ şi foarte uşor// I se spune… Maria, Elena, Sânziana, Victoria, Veronica, Smaranda, Camelia, Lucia, Angela, Vasilica, Rucsanda, Zamfira, Rodica, Gina, Carmen, Maria…// Fiecare stă de vorbă cu îngerul,/ apoi începe să nască!
