* (despre porunci) *
Dacă „acum” va fi tocmai atunci,
când răsfoiesc o carte cu porunci;
dacă „atunci” tocmai a fost acum,
când sunt vasal desenelor de fum;
rămân pe cale, rătăcesc şi zic:
sunt cel ce sunt, adică sunt nimic!
Şi dacă poţi şi vrei să vii să vezi
cum desenez cuvinte pe zăpezi;
şi dacă vii şi vrei să poţi citi
cum chiar nu ştiu a fi sau a nu fi;
vino acum, când încă este ger
şi scrisul încă nu s-a dus la cer!
Dacă încerc să stau numai în cerc
şi uneori îmi pare că alerg;
dacă aceasta este calea mea
şi-n loc să fug, tot mă agăţ de ea;
vino acum, zăpezile se duc
pe sus, pe jos, pe loc, pe plâns, pe rug!
Vino „atunci”, dacă nu poţi „acum”,
când sunt vasal desenelor de fum,
şi scoate-mă din cercul adăpost,
unde ce este, pare că n-a fost,
în care tac şi rătăcesc şi strig:
sunt cel ce sunt, adică sunt nimic!
