* (pentru doamna Nicoleta Manole) *
Doamne, Doamne, câtă frumuseţe
în gara cu tei înfloriţi până mâine,
când aştept dinspre Bârlad
să vină trenul cu pâine
şi mi se face dor şi foame
de bucată de pâine neagră,
cum numai poetului îi este mereu
de o tanagră!
Doamne, Doamne, unii spun
că viaţa în aşteptare este amară,
dar nimeni nu ştie ce viaţă duce
şeful de gară,
cum aşteaptă în fiecare zi pentru toţi
să vină trenul cu pâine
şi are grijă să fie toţi teii mereu
înfloriţi până mâine!
