* (pentru doamna Maria Nalbă) *
Domnişoară Nalbă, nalba-i `naltă cât singurătatea
orizonturilor tale prinse-n cuie, de mister!…
Dacă-ţi mai aduci aminte, numai rătăcirea ta te-a
smuls din farmecul floririi până dincolo de cer!
Domnişoară Nalbă, nalba-i `naltă, încă pe picioare:
mov şi roz şi alb şi roşu într-o sumă de tăceri!…
Dacă-ţi mai aduci aminte, câte nopţi devastatoare
am dormit în flori de nalbă, căutând ziua de ieri!
Domnişoară Nalbă, vine vremea veştejirii, cade
toată nalba din picioare peste greierişuri vii!…
Dacă-ţi mai aduci aminte, câte cricuiri elade
ţi-au trecut prin părul galben psalmi de care nu mai ştii!
Domnişoară Nalbă, nalba-i lungă cât eternitatea
amăgirilor pe care mi le-ai dat până atunci!…
Dacă nu-ţi aduci aminte, îţi spun eu: doar ura ta te-a
coborât pe nalbe `nalte şi te-a pus pe nalbe lungi!
