* (pentru doamna Viorica Bălăuţă) *
A fost altădată o dată
de Domnul să-mi fie mireasă,
era foarte blândă şi lungă
din casă în casă în casă…
Atunci m-a găsit pe câmpie,
prin grâuri înalte şi crude;
cătam greierişuri şi cânturi
să-i spânzur în pletele ude.
Era o amiază ploioasă,
cu tunete foarte aproape
şi fulgere până la cerul
căzut peste lume şi ape.
Şi tot mă uitam cum răsare
pe drumul de dinspre iubire,
dar nu ajungea nici o dată
să-mi fac sânul ei monastire.
Apoi, deodată, şuvoiul
a dus-o pe râpă, departe;
am tot căutat-o pe vale,
din carte în carte în carte…
Mai caut, mai umblu dealuri,
cu gândul şi vorba la fată:
o dată a fost altădată;
apoi, nu a fost niciodată!
