Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" NETREBNICIE (psalm-postum târziu)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Te-aştept în odaia cu lacrimi/ din ochii muşcatelor care

tânjesc după tine de-atuncea,/ de când le-ai mirat, la plecare,

cu mâinile-ntinse spre geamuri,/ spre singura lor mângâiere

şi parcă zicând rugăciune/ de linişte şi revedere!

Aştept să-mi faci urme prin casă,/ surâsuri şi semne de carte,

ochi dulci şi dulceaţă amară,/ aproape din tot ce-i departe!

Să-mi faci poale-n brâu şi papară/ şi leagăn şi farmec, încaltea

să am adormire mai naltă/ şi somn mai adânc decât moartea!

Să-mi mângâi oleacă orgoliul/ cu şoaptele tale trecute

prin floare de tei şi prin rouă/ de nu-mă-uita tocmai unde

te-aştept în odaia cu lacrimi/ mai grele, mai verzi, mai uscate,

să vezi ce-nsemnează această/ netrebnică singurătate!

Citit 6965 ori Ultima modificare Vineri, 22 Octombrie 2021 19:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.