Vino în cerc – am încercat o rază,/ însă a fost prea palidă, prea mică...
şi s-a tocit la prima învârtire.../ şi m-a cuprins, aşa, un fel de frică,
de panică, de grijă şi tristeţe/ că pot rămâne-n centru şi pot pierde
lungimea-ncercuirii, rostogolul/ din frunză verde înspre frunză verde!
(dacă nu vii, în lumea propriu-zisă/ n-am cum să mor...cu aria deschisă!)
Vino în cerc – am încercat o rază,/ însă a fost mai crudă şi mai lungă
decât îmi poate încăpea rotundul.../ şi m-a cuprins o adiere ciungă,
spăimântătoare, ca un fel de ştimă/ cu sânge verde şi cu părul verde...
şi-un zbârnâit ca dintr-un arc, departe.../ şi am rămas cu gândul că pot pierde!
(dacă nu vii, în lumea propriu-zisă/ n-am cum să mor...cu aria închisă!)
