Povestește actorul Gheorghe V. Gheorghe: "Actorul Aurel Gheorghiu, cam distrat din fire, mai avea o meteahnă capitală: tot timpul era sub influența aburilor de alcool. Într-unul dintre spectacole (o piesă fără mare importanță) uită că mai are o intrare în scenă și se duce să facă un duș, crezând că a terminat. La scena respectivă este chemat prin stație de regizorul tehnic. Nu vine în scenă. Este căutat peste tot. Până la urmă, este găsit în baie. Bietul Aurică nu știu când s-a îmbrăcat. A luat pe el ce a găsit și a intrat în scenă ca o "murătură". Teribil de inventiv, a salvat situația, motivându-și astfel întârzierea nepermisă în fața spectatorilor:
"- Dom'le, plouă afară cu găleata, că parcă s-a spart cerul. Nu vedeți în ce hal m-am udat?..."
