S-au împlinit în această lună 80 de ani de la venirea pe lume a pictorului Ion Gâță, artist trecut la cele veșnice la numai 48 de ani, vârstă la care avea încă multe de spus într-un domeniu spre care l-a îndemnat talentul şi pentru care s-a pregătit.
S-a născut pe 13 februarie 1946, în comuna Vârlezi, judeţul Galaţi. Stabilit din anii fragezi ai copilăriei la Brăila, unde şi-a urmat familia, a frecventat în acest oraş Şcoala Generală Nr. 9, Liceul Teoretic Nr. 1, a studiat la Şcoala Populară de Artă, între 1971-1974 a frecventat cursurile Facultăţii de Desen din cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Ion Cojocaru şi Traian Brădean, iar în perioada 1978-1981 a urmat cursurile aceleiași facultăți, specializarea Muzeologie.
A lucrat ca profesor la şcolile generale din Ostrov şi Racoviţa, la Casa Pionierilor și la liceul cu profil industrial-petrol din Ianca (azi, Liceul Teoretic „Constantin Angelescu”), la Şcolile generale nr. 21 şi 29 („Mihail Sadoveanu”) Brăila şi la Liceul de Arte „Hariclea Hartulary Darclée”.
În 1986, a fost primit în rândurile membrilor Uniunii Artiştilor Plastici din România (UAPR), iar din 1992 până la data decesului a îndeplinit funcția de președinte al Filialei Brăila.
Din 1974, a participat la peste 90 de expoziţii de grup și colective organizate la Brăila, Constanţa, Galaţi, Buzău, Bucureşti, Tulcea, Bacău, Nantes (Franţa), Chişinău, precum şi la manifestări cu caracter naţional. Şi-a deschis expoziţii personale la Făurei (1978, 1984) şi Brăila (1979, 1984, 1987, 1991, 1993), Plevna - Bulgaria (1989) și în Franța, la La Chapelle-sur-Erdre (1990, 1992), Vallet (1991), Bouaye (1992). A participat la taberele de documentare şi de creaţie de la Brăila în anii 1978, 1979, 1980, 1982, 1983, 1984, 1985 şi 1986.
O boală nemiloasă, descoperită târziu, i-a curmat viaţa pe 25 iulie 1994. A fost înmormântat la Cimitirul „Sfânta Maria” din oraşul care l-a adoptat.
Postum, i-au fost organizate expoziții la Galeriile de Artă din Brăila (1995, 2019), Muzeul Brăilei „Carol I” - Galeria „Gheorghe Naum” (2021, 2026) şi Casa de Cultură „Ion Theodorescu-Sion” din Ianca (2009, 2020). De asemenea, în memoria sa, Liceul de Arte „Hariclea Darclée” a iniţiat Concursul Interjudețean de Arte Plastice „Ion Gâţă”, cu desfăşurare anuală, destinat elevilor din învățământul preuniversitar.
Lucrări ale sale se găsesc în colecţii de stat şi private din România, Bulgaria, Franţa, Elveţia, China, Polonia, Grecia, Rusia, Olanda, Spania, Canada, Mexic, Belgia şi Australia.
Peisaje, naturi statice şi scene biblice
Creaţia lui Ion Gâţă include peisaje, flori, naturi statice, măşti, compoziţii cu scene biblice. S-a remarcat îndeosebi în genul peisajului şi în cel al naturii statice, pe care le-a cultivat cu consecvenţă pe tot parcursul vieţii. A imortalizat imagini ale satului românesc, privelişti din bălţile Brăilei, din câmpia Bărăganului, din Delta Dunării, din zone colinare şi montane, s-a oprit asupra unor aspecte urbane, a surprins cu sensibilitate poezia inefabilă a florilor, şi-a ales ca modele în puţinele portrete realizate persoane dragi, căutând să le pună în evidenţă frumuseţea fizică şi morală.
În ultimii ani de creaţie a pictat şi în cheie semiabstractă, având ca punct de plecare în acest demers unele obiecte de etnografie şi artă populară (ciclul „Semn”). Căuta noi modalităţi de exprimare, noi mijloace prin care să-şi obiectiveze în materie sensibilă ideile, gândurile, trăirile, simţămintele.
Peisajele sale sunt populate de margini de sat, gospodării ţărăneşti, grupuri de case, diguri, grinduri, întinderi de ape, bărci pescăreşti, stânci, arbori izolaţi sau în pâlcuri, munţi care sprijină cu piscurile lor bolta albastră a cerului. Spaţiile cuprinse în cadrele tablourilor sunt vaste, artistul, deşi un adept al reprezentării realului, nu copiază motivele, ci le recreează conform concepţiei şi viziunii sale. Tablourile nu sânt încărcate, ci suficient de aerate. Schemele compoziţionale sunt variate, contribuind astfel la înlăturarea oricărei urme de monotonie. Ion Gâţă nu urmăreşte atât detaliile, ci simplifică, creează imagini sintetice, care să exprime nu geografia, ci spiritul acelor locuri. El însuşi mărturisea că nu doreşte altceva decât să facă portretul peisajului aşa cum îl vede şi îl simte. De aici reluarea în diverse forme a unor motive şi crearea unor cicluri ca „Iarna în Bărăgan”, „Muntele”, „Sonde”. În lucrările în care apar dealuri cu pante abrupte (precum cele văzute în copilărie la intrarea în Vârlezi dinspre Tg. Bujor), munţi, stânci şi chiar în ciclurile „Măşti” şi „Semn”, materia picturală câştigă în consistenţă, este aşezată în pagină şi cu pensula, şi cu cuţitul de paletă, culorile au sonoritate. Tablourile cu subiecte inspirate din arta măştilor populare le-a pictat nu atât pentru semnificaţia ritualică a acestora din urmă, cât mai ales pentru posibilităţile cromatice oferite, paleta folosită fiind desprinsă parcă din gramaticile expresioniste.
Naturile statice şi florile sunt pictate cu aceeaşi sinceritate, în tonalităţi calde, în organizări compoziţionale necomplicate. Se simte plăcerea cu care artistul este preocupat de redarea universului material al lucrurilor, dar şi grija lui pentru formă şi culoare. Recuzita tablourilor se reduce de cele mai multe ori la câteva obiecte. Recipientele în care sunt aşezate florile sunt în majoritate vase de lut ieşite de pe roata meşterilor olari sau borcane transparente prin care se vede carnalitatea tijelor. Florile sale sunt vii, emană prospeţime şi frumuseţe, orchestraţia cromatică este condusă cu siguranţa celui care stăpâneşte bine tainele meşteşugului.
Ion Gâță și-a încheiat prea timpuriu periplul terestru. A rămas în urma lui amintirea unui Om prietenos, onest, bun, sensibil, hrănit cu bogate lecturi, a unui excelent pedagog şi a unui artist care a slujit penelul cu sinceritate şi profesionalism. A rămas o operă substanțială, creată în timpul pe care i l-a îngăduit destinul, pe care avem datoria s-o facem cunoscută marelui public de azi și de mâine.
