Trei cunoscuți plasticieni gălățeni, toți cu un bogat palmares expozițional individual și de grup, participanți la bienale și manifestări cu caracter național și internațional - Gheorghe Nour, sculptor; Ioniță Benea, pictor și grafician; Maria (Lia) Nour, artist decorator - sunt protagoniştii a două expoziții ce pot fi vizitate în aceste zile. Prima, „Formă și culoare”, este deschisă la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, iar a doua, „Artă pentru suflet”, este găzduită de Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos.
Sunt două evenimente de importanță majoră în viața culturală a orașului, care subliniază atât potențialul creativ superior al celor trei artişti, capabili să susțină în aceeași perioadă două manifestări, dar și complexitatea tematică a lucrărilor de pictură, sculptură și artă decorativă prezentate pe simeze, cele de la Muzeul Eparhial fiind vizibil inspirate din arta religioasă și tradițiile creștine ale românilor.
Fiind vorba de trei autori afirmaţi în trei domenii diferite ale artei, stilul și exprimarea lor plastică sunt și ele diferite, purtând amprenta individualității fiecăruia, astfel că iubitorii de artă sunt invitați la un dinamic dialog cu operele expuse, cu o bogată încărcătură ideatică și capabile să declanșeze emoții și ample vibrații sufletești.
Sculpturi în piatră de râu, rocă vulcanică și marmură
Sculpturile lui Gheorghe Nour din expoziția „Formă și culoare” sunt realizate în ultimii trei ani. Sunt cioplite în piatră de râu, rocă vulcanică și marmură. În unele dintre ele, artistul intervine și cu combinații din bronz turnat sau aplicând pe unele suprafețe foiță de aur și pulverizarea unor substanțe colorate. Caracterul lor, cu puține excepții, este abstract. Formele și volumele sunt bine înscrise în spațiu, între plinuri și goluri există un deplin echilibru, ritmurile sunt dinamice („Icar”, „Rădăcinile vieții”, „Spirala vieții”, „Compoziție VII, VIII, IX”, „Nucleu”, „Ultimul zbor”). Fiind Anul „Constantin Brâncuși”, pentru a cinsti memoria genialului sculptor, artistul a expus și patru lucrări din lemn, realizate în stilul acestuia, în care apar imaginile sculpturii „Cocoșul salutând soarele” și Ansamblului sculptural-arhitectural de la Tg. Jiu, alcătuit din „Masa tăcerii”, „Poarta sărutului” și „Coloana infinită”.
În cealaltă expoziție, „Artă pentru suflet”, predomină ronde-bosse-urile executate în lemn, toate făcând parte dintr-un ciclu cu tematică religioasă sau în care se regăsesc unele simboluri creștine: „Poarta Raiului”, „Scara sacră”, „Treptele speranței” - axate pe motivul biblic al scării, foarte frecvent în iconografia ortodoxă, semnificând treptele urcate de ființa umană în drumul spre mântuire și îndumnezeire; „Semnele credinței”, „Semne creștine”, „Borna credinței” - pioase omagii aduse Crucii, simbol al răstignirii și jertfei lui Iisus Hristos pentru mântuirea noastră și ca noi pământenii să avem o viață veșnică într-o altă dimensiune; „Altar”, „Rugăciune” - evocări ale atmosferei de solemnitate și reculegere din timpul comunicării credincioșilor cu Creatorul Suprem. Alte lucrări se intitulează „Călugăr”, „Troiță”, „Ocrotitorul de inimi”, „Fereastra sufletului”, „Înger păzitor”, „Iubire”, „Fată citind”. Ele rețin atenția prin expresivitatea formelor și volumelor, prin finisajul asigurat printr-o șlefuire perfectă sau lăsând să se vadă pe unele suprafețe urmele dălții, prin mesajul profund umanist pe care-l transmit. Procedeul la care apelează artistul este cel al stilizării, al eliminării elementelor care le consideră de prisos și al păstrării numai al acelora esențiale.
Picturi în culori vii din zona Covurluiului
Născut în comuna Măstăcani, dar stabilit în orașul Tg. Bujor, Ioniță Benea se inspiră în lucrările sale de pictură expuse din peisajul Covurluiului, care-i este atât de cunoscut („Valea Chinejei”, „Deal verde”, „Pădurea Roșcani”, „Luminiș”, „Primăvară”), din cel al Deltei Dunării și al Dobrogei („Delta - semne pe cer”, „Pești la uscat”, „Sat dobrogean”), al Maramureșului („Clăi în Maramureș”), dar și din zona Balcicului („Marină”, „Balcic”, „Neliniște la mare”) sau din Veneția („Pod la Veneția”, „Veneția 23”, „Alb venețian”, „Oglindiri”). Sunt lucrări în care artistul reușește să redea cu un penel sigur frumusețea și specificul locurilor din zonele respective, unora dintre ele conferindu-le valori simbolice. Limbajul picturilor sale este unul modern, culorile sunt vii, strălucitoare, tonurile calde alternează cu altele reci, contrastele cromatice sunt puternice.
În expoziția „Artă pentru suflet” de la Muzeul Eparhial, lucrările prezentate fac parte îndeosebi din ciclurile „Muralia” și „Memoria zidului”, inspirate din iconografia bizantină a frescelor din mănăstirile din nordul Moldovei, ca și din arta vitraliilor lăcașurilor sfinte și din cea a ferecăturilor metalice ale Evangheliilor. Imaginile sunt configurate frontal, fără perspectivă în adâncime, la fel ca în pictura sacră (perspectiva inversă), personajele sunt stilizate, au chipuri alungite, hieratice, dând senzația de static. Îngerii, serafimii, heruvimii, sfinții, ctitorii sunt pictați de cele mai multe ori în registre verticale și orizontale. Simbolurile creștine (crucea, scara, peștele, coroana de spini, porumbelul, triunghiul, elemente de arhitectură religioasă etc.) abundă. Desenul este viguros, materia picturală este așezată prin juxtapunere în straturi consistente, compozițiile rezultate caracterizându-se printr-o aglomerație de personaje. Albastrul de cobalt, galbenul auriu, roșul aprins și negrul sonor creează impresia de fastuos, de noblețe.
Tapiserii în memoria unor mari personalități
Lucrările de artă decorativă ale Mariei (Lia) Nour din ambele expoziții sunt tapiserii bidimensionale și tridimensionale prin care artista omagiază memoria unor mari personalități ale culturii românești, precum sculptorul Constantin Brâncuși și marele povestitor Ion Creangă, evocă aspecte ale satului românesc de odinioară sau reprezintă obiecte textile cu valoare pur decorativă. Materialele folosite în realizarea lucrărilor sunt firul de cânepă, de bumbac și lână, sfoara de sisal, lemnul și metalul, iar tehnicile sunt cele ale goblenului și nodurilor. În crearea portretului Domnișoarei Pogany, prezent în „Omagiu lui Brâncuși”, apelează și la tehnica metaloplastiei, utilizând tabla din cupru, iar pentru îmbrăcămintea mătușii Mărioara din tapiseria consacrată vieții și operei lui Creangă folosește țesături naturale întâlnite în confecționarea veșmintelor de port popular din zona Vrancei, artista fiind născută în satul Jorăști din acest județ. Este remarcabilă și metoda intervenției de recuperare întrebuințată în lucrarea „Peisaj rural”, astfel că unei scoarțe din păr de capră, moștenită de artistă de la bunica sa, cu o vechime de peste 100 de ani, a reușit să-i schimbe înfățișarea texturii, făcând-o mai atrăgătoare și demonstrând că tradiția și inovația funcționează armonios. Compozițiile intitulate „Motiv popular”, „Zbor”, „Țărăncuțe”, „Clepsidra”, „Zi de muncă”, „Peisaj cu soare”, ca și obiectele textile expuse se disting prin ingeniozitatea imaginilor create, prin cromatica în general potolită, dar și mai vioaie în unele exponate, având darul să înlăture răceala unor pereți interiori ai locuințelor. Într-un fel, amintesc și de iscusința și îndemânarea femeilor care au trudit cândva la războiul de țesut, au brodat, au împletit sau au cusut, făcând ca firul de lână, cânepă, in, bumbac sau mătase să ia forma unor plăsmuiri care au valoarea artei autentice.
Eveniment important din viața a celor trei artiști, care au mai expus și cu alte prilejuri împreună, atât în Galați, dar și la Tecuci, Bârlad sau Brăila, cele două expoziții, „Formă și culoare” și „Artă pentru suflet”, sunt expresia confirmării unor talente autentice, care în ciuda unor profesii străine de domeniul artistic, prin pasiunea și dragostea lor pentru artă, prin muncă tenace, adesea jertfitoare, au ajuns la împliniri care le-au dat un nou sens existenței și i-au consacrat ca artiști plastici.
