(...) - Noi ne-am îndepărtat de forma fizică și am devenit ființe energetice. Unii încă mai cred că această metamorfozare este calea spre înălțare. Consiliul veghează ca lucrurile să nu se abată, însă mulți dintre noi credem altceva. Cu fiecare generație, pierdem din esența care a stat la baza rasei noastre. Într-o clipă, femeia a început să strălucească, apoi și-a dezvelit umărul drept. O parte din braț era invizibil. - Corpurile noastre dispar, mi-a răspuns uimiri ...

(...) Acolo/ Printre crengile groase/ Și-a făcut cuib o pitulice/ O să am grijă de tine/ Au șoptit frunzele/ Clătinându-se odată cu furnicile/ Odată cu peștii și răsăritul/ O să avem grijă de tine/ Șoptiră într-un cor stelele/ Oglindindu-se în buricul trunchiului/ Oamenii în haine de lup/ Au dat foc cerului/ Din marginea lui/ Copacul s-a lăsat păscut/ De sulița focului/ Iubito, îți amintești/ Cum creștea iarba/ Cum se dărâmau turlele bisericilor/ În valuri nesfârș ...

(...) Am deslușit misterul devenirii în trup a omului cu suflet nemuritor, generație după generație. Le-am ”predat oamenilor Lecția Ta de iubire și sacrificiu. Într-un prezent al veșniciei, am primit taina botezului și crucea.” O nouă zi îmi trimite pe pleoape o mângâiere. Mă trezesc și sărut lumina. ("Smerenia - între blândețe și umilință" - fragment) Ecaterina Mihăiescu Păun (EMP) ne-a citit două microeseuri intitulate "Cine suntem" și "Smerenia - între blânde ...

Marilena Sava Apostu (MSA) a prezentat, pentru prima dată în Cenaclul "Noduri şi Semne", două texte încadrate la genul literar "povești pentru copii", care - așa cum ne-a lămurit autoarea - după ce vor fi prelucrate și finalizate (eventual, luîndu-se în considerare și observațiile din cenaclu) se vor adăuga și vor întregi - împreună cu alte povești, desigur - cartea sa "Căsuța cu povești", apărută la Editura "Sinteze", care a fost competent recenzată, de curând, de Dan ...

Cenaclul "Noduri şi Semne". Remember”Poezia lui Corneliu Antoniu acționează ca un atractor tainic plasat în adâncul unei structuri imaginare ce te absoarbe, cu o fină concizie, în miezul unui habitat de o sofisticată stranietate... aer, lut, apă, un vegetal invaziv, glisarea materiei către ipostaze criptice, onirismul voalat al proiectului intim ș.a. conduc substanța discursivă către o simbolitate unică... și mai există, în țesătura densă a poematicii, un tragism îndeajun ...

(...) ASISTENTUL MEDICAL (înveselit): Nu mai eşti! Adică, foarte rapid, n-ai să mai fii, stai liniştit: răposatul Lazăr era cam şubrezit pe ici, pe colo... Avem fişa dumnealui complectă (arată fişa iniţială)! Vom începe cu piciorul stâng. Tibia, niţel fisurată, ceva probleme de circulaţie, ceva varice, ficatul mărit... Dar cu medicina asta modernă, va fi floare la ureche să reîmbolnăvim inclusiv de colita aia nasoală a lui. Zi mersi că răposatul nu era cardiac! Nişte ...

De unde-atât păr la tine-n baie/ De cal ori de femeie aşteptând/ Să regăsească orice stropi de ploaie/ În tocurile potcovite scund// De unde ai şi gresie pe sâni/ Să-mi roadă maci jilavi în cerul gurii/ Piezişul plagiat al unei mâini/ Mulaj din ceara aspră a pădurii// De unde am atâta stat pe loc/ Când vreau să fug în pantă pe-ntuneric/ De ce mi-ai pus şi iedera pe foc/ Când ard acum în craterul meu sferic ("De unde") Aşteaptă-mă mai am doar o spirală/ Şi amuleta c ...

În cea mai recentă reuniune a Cenaclului "Noduri şi Semne", Mihail Silviu Capotă (MSC) a citit patru proze scurte - "Bolovanul", "Ora de franceză", "Sub piele" şi "Băncile vorbesc doar între ele", care s-au dovedit surprinzătoare prin calitate literară și subiecte care - deși, în aparență, banale - au captivat prin modalitatea de expunere, printr-un limbaj bine condus și printr-o analiză/ descriere a trăirilor introspective dozate la limita unui bun simț artistic surprinză ...

în noaptea asta omul/ pasăre ține strâns cu aripile, cuvântul/ frig, întuneric, umezeală.../ silabele au nevoie de căldura dată de ciudățenia asta,/ de îmbrățișarea vindecătoare a omului/ pasăre// pe unde mai bântuiți voi, cuvinte magice,/ cărui vrăjitor vă supuneți,/ urechile cărei muze le încălziți,/ dragostea cărui poet o veți reaprinde?// omului/ pasăre i-au înghețat aripile/ o pâclă se așază pe ochii cuvântului/ poezia rătăcește oarbă bocănind cu ba ...

Privesc țintă la ușa deschisă/ chem lumina ce trece prin gaura cheii/ să-mi acopere goliciunea,/ ating urma trupului strivit sub povară,/ printre degete, văd drumurile străbătute fără țință.../ îți dau inima, suflete!/ și pașii mei cu plânsul strâns sub talpă,/ îți dau zâmbetul,/ și fața biciuită de cuvinte... ți le dau!/ talanți irosiți pe drumuri fără întoarcere/ le dăruiesc pustiului din mine,/ căci prin pustiire învăț cum să renasc,/ singura cale de a n ...