Deschis până pe 30 mai, la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Salonul de primăvară al Filialei Galați a UAPR, ediția 2026, reunește pe simeze 39 de lucrări de pictură, sculptură, grafică, obiect și artă decorativă, semnate de tot atâția plasticieni, de la octogenarii Teodor Vișan și Nicolae Cărbunaru, până la mai tinerii Cristiana Tărbuc, Andreea Gabriela Tudor, Claudia Riza, Cosmin Caraman și Georgiana Susanu.
Sunt lucrări de o mare diversitate tematică și stilistică, dar unitare prin calitatea lor artistică, fapt care evidențiază preocuparea membrilor acestei organizații profesionale de a crea valori în consonanță cu tradițiile, tendințele și exigențele artei românești și internaționale contemporane.
Dunărea, în diverse ipostaze
Peisajul este și în actuala expoziție foarte bine reprezentat. Nicolae Cărbunaru, cunoscut maestru al genului, surprinde o priveliște acvatică din Delta Dunării, cu vegetație arboricolă inundată de apa care parcă nu are maluri. Secvența cuprinsă în cadrele tabloului este de o deschidere perspectivală vastă în adâncime, iar soarele, a cărui lumină aurie răzbate prin frunzișul des al copacilor, creează o imagine poetică fascinantă („Liniștea apelor”).
Sava David este atras de ambarcațiunile din portul gălățean, pe care le figurează cu mijloacele picturii realiste. Linia desenului este precisă, iar culorile vii, strălucitoare, sunt așezate în așa fel încât întregul tablou dobândește un ritm dinamic, dă senzația mișcării de pe navă, deși în exteriorul ei nu se observă nici o figură umană („Sunet, ritm, formă, culoare”).
Un aspect acvatic întâlnim și la Sterică Bădălan, artistul fixând pe suportul de pânză malul stâng al Dunării, acoperit de o vegetație abundentă, în care s-au instalat semnele toamnei. Griul apei este de aceeași intensitate cu griul cerului. În depărtare, celălalt mal este sugerat printr-o fâșie de gri închis acordat cu palide nuanțe albăstrii („La trecere bac”).
Simona Pascale a reținut un moment când astrul zilei, la orizont, nu poate fi văzut din cauza norilor și a vegetației de pe malul unui lac, folosind o gamă cromatică din paleta foviștilor („Soare ascuns”).
Gheorghe Miron ne poartă pe un drum forestier după o ploaie torențială. Se văd urmele apei căzută din abundență, iar în natură se simte vibrația aerului proaspăt și atmosfera când totul estre trezit la o nouă viață („După ploaie”).
De pe Valea Prahovei, la câmpuri şi copaci
Prin intermediul lucrării semnată de Lavinia Coșovliu ajungem pe Valea Prahovei, la Bușteni, unde putem admira arhitectura unor vechi edificii ale acestui oraș de la poalele Munților Bucegi („Înserare - La Bușteni”).
Elemente interesante de arhitectură țărănească descoperim în acuarela cu rezonanțe poetice a Lilianei Jorică - Negoescu intitulat „Lumina casei”.
Gabriela Badea aduce în prim-plan lumina marginii unui lan de floarea-soarelui unduind sub un cer care a împrumutat ceva din cromatica inflorescențelor galbene ale acestei plante („Floarea-soarelui”).
Într-un limbaj metaforic, Gabriela Moisi-Alexandrescu evidențiază interacțiunea dintre elementele naturii percepute ca un tot unitar („Sinapsa naturii”).
Liliana Tofan își continuă ciclul „Câmp”, de data aceasta pe o dominantă de alb-negru și o grafie mult mai robustă („Câmp - Semănătoarea”).
Numai în alb-negru este executată și lucrarea Gabrielei Tudor („Repaus”).
La Miruna Cărăușu, motivul apei, în speță al vârtejului, dobândește valori simbolice într-o compoziție de mare sensibilitate coloristică („Memento vivere”/ „Amintește-ți să trăiești”).
Copacul din lucrarea de grafică semnată de Gheorghe Andreescu, cu rădăcini adânc înfipte în pământ și ramuri dese, înalte până la cer, este o reprezentare a unui simbol arhetipal universal ce semnifică legătura dintre cer, pământ și lumea subterană, armonia dintre Divin și lumesc („Copacul Vieții”).
Luminița Cornelia Nicolau sugerează transformările produse în natură odată cu venirea primăverii apelând la forme abstracte, transpuse pe pânză în zone de roșu, alb, gri și accente mai întunecate, care într-un fel creează o stare de tensiune, de zbucium al invizibilului de a deveni vizibil („Metamorfoză”).
O figurare abstractă întâlnim și-n compoziția „Germinație” a Mihaelei Brumar sau în cea a Corneliei Burlacu intitulată „Interferențe”.
Simboluri ale purității, frumuseții și speranței
Cu elemente ale naturii sunt populate și tablourile ai căror autori sunt Teodor Vișan („Liliac în cană de lut”), Ana Maria Cocoș („Vreme trece, vreme vine”), Daniela Florentina Oană („Timp desfunzit”) și Neluș Oană („Hrană sufletească”), fiecare, în stilul său, imortalizând imagini ce exprimă bucuria la venirea primăverii, scurgerea inexorabilă a timpului și, respectiv, calmul, echilibrul, confortul fizic și sufletesc, optimismul simțite de fiece făptură umană în prezența florilor, aceste simboluri ale purității, gingășiei, frumuseții și speranței.
Un omagiu adus frumuseții, echilibrului și armoniei firii este și obiectul lui Basarab Păltănea intitulat „Rapiță”, ingenios prin textura realizată într-o tehnică mixtă și având culoarea florilor galben-strălucitoare ale plantei celebrate.
Portrete şi compoziții cu mai multe personaje
Figura umană este și în actuala expoziție foarte bine reprezentată, fiind prezentă fie sub forma portretului, fie a unor compoziții cu mai multe personaje.
Dintre portrete, le remarcăm pe cele semnate de Raul Popa („Nico”, o foarte expresivă înfățișare a chipului unei tinere visătoare, care își gândește viitorul); Claudia Riza („Ophelia”, cu foarte multe detalii, mai ale vestimentației, minuțios realizate numai în alb-negru, totul proiectat pe un fundal floral); Georgiana Susanu („Ecoul unui vis”, admirabil pentru felul de exprimare a candorii copilăriei), Cosmin Caraman („Maybe! Maybe You”, de fapt un autoportret dormind, remarcabil pentru redarea intensității somnului și hiperrealismul stilistic); Olesea Albu („Mănuși roșii”, imaginea unui personaj feminin misterios, cu jumătate a chipului în umbră, construit prin contrast cromatic); Cristiana-Emanuela Tărbuc („Rugăciune”, un personaj feminin nud, desenat din spate, cu o superbă redare a epidermei catifelate a pielii); Tudor Ioan („Tors”, o figurare abstractă făcută cu ajutorul unor culori de mare intensitate, așezate prin juxtapunere).
În compozițiile cu mai multe personaje, Olimpia Ștefan evocă o scenă a regăsirii unor prietene într-un mediu natural fermecător, fiecare având o anumită atitudine și un anumit fel de a se manifesta ( „Regăsire”); Constantin-Adrian (Cornel) Corcăcel abordează o temă inedită, încercând să găsească echivalențe plastice pentru modul în care luăm hotărâri, în sensul că acestea nu pot fi făcute la voia întâmplării, ci pe baza unui proces complex de analiză amănunțită, care implică rațiunea, valorile personale, experiența trecută a fiecăruia, impactul social („Anatomia unei decizii”); Ionuț Mitrofan ne poartă departe în timp și spațiu, configurând în prim planul lucrării sale figura Reginei Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei între 1837-1901, perioadă cunoscută prin marile schimbări industriale, culturale, politice, științifice și militare care au avut loc, cu urmări și în restul lumii, iar în planul de sus, detalii ornamentale care simbolizează stilul victorian care a înflorit în artă, arhitectură și modă în cei 63 de ani și șapte luni cât aceasta s-a aflat pe tron („Victorian Era”).
Compoziția Andreei Costandache, cu personaje-oameni, păsări și animale ciudate ține de domeniul oniricului („Vas și vis”); Cristiana Ștefania Culiță adaugă ciclului „Rădăcini din umbră”, din care a expus și cu prilejul altor manifestări, lucrarea „Sediment biografic”, o incursiune introspectivă cu mijloacele graficii pe traseul propriei vieți; Tudor Șerban explorează același motiv al rădăcinilor într-o transpunere semi-abstractă (Înrădăcinare”), iar Corina Năvălici, prin imaginea de interior înfățișată și personajul feminin creat, sugerează o ruptură, un blocaj între regulă și haos („Ordine suspendată”).
Sculptură şi artă decorativă
Mai puțin reprezentată decât altădată, sculptura este prezentă doar prin două lucrări semnate de Cosmin Saulea și Eduard Costandache. Primul expune o compoziție din ipsos patinat, executată într-o manieră expresionistă, intitulată „Frica”, iar al doilea, un ansamblu miniatural, format din trei obiecte utilitare (un cuțit-pieptene, o lingură-pipă, o furculiță îndoită), care sugerează o profundă ironie la adresa absurdului și a lipsei de finalitate a acțiunilor umane („Mecanica gesturilor inutile”). Lucrarea poate fi interpretată și ca o aluzie la modul în care oamenii ajung uneori să repete mecanic, în viața cotidiană, acțiuni fără sens, asemenea unor „gesturi inutile”).
Singura lucrare de artă decorativă, „Straturi cu amintiri - Iarba”, îi aparține Sorinei Fădor-Vădeanu și este o tapiserie realizată prin metoda „intervenției de recompunere”, aplicată pe o scoarță veche, moștenită de la bunica sa maternă, Sabina Chitu, din comuna Coșna (Suceava), satul vacanțelor artistei. Imaginile decorative proprii adăugate, rod al unei imaginații fertile, i-au prelungit viața scoarței, i-au conferit texturii acesteia o nouă înfățișare și o notă de modernitate, evidențiind cât de funcțională este tradiția și inovația când ele conviețuiesc armonios.
Manifestare de importanță majoră din viața Filialei Galați a UAPR, care împlinește 75 de ani de existență, ediția actuală a Salonului de primăvară constituie un act de cultură semnificativ pentru locuitorii meleagurilor de la Dunărea de Jos, care evidențiază încă o dată potențialul creativ superior al membrilor acestei organizații profesionale, ca și strădaniile lor de a ține pasul cu tendințele novatoare din arta contemporană românească și, bineînțeles, din cea internațională.
