Actorul şi regizorul ieşean Ion Sapdaru – care a montat câteva piese de referinţă la Teatrul Dramatic din Galaţi – a câştigat premiul pentru dramaturgie la concursul „Cea mai bună piesă românească a anului 2008”, iniţiat de UNITER.
„Natură moartă cu un nepot obez” – o poveste de dragoste între un bărbat supraponderal şi o prostituată - este piesa care a fost considerată de juriu ca fiind cea mai bună dintre creaţiile dramatice produse anul trecut.
„Am mai încercat să scriu, dar este prima dată când am curajul să trimit o piesă la concurs. Tocmai de aceea sunt năucit, aproape că nu-mi mai revin. Deşi am de gând să mai scriu, nu mă voi lăsa de teatru activ. Să primeşti premiu din prima, e încurajator”, ne-a declarat la telefon, fericitul câştigător al premiului.
Ion Sapdaru recunoaşte că a scris piesa destul de greu şi că i-au trebuit cam doi ani ca s-o definitiveze. „Este o poveste de dragoste care trage mai mult spre «dulcele stil clasic». Am ţinut s-o scriu după schema aristotelică, nu în stil modern. Aşa că nu veţi găsi nici situaţii limită. E o piesă fără înjurături”, ne lămureşte cunoscutul om de teatru.
Cum premiul – care-i va fi decernat pe 27 aprilie - presupune şi publicarea piesei câştigătoare în volum, Sapdaru ne-a mărturisit că speră din tot sufletul că povestea de dragoste în două acte va atrage atenţia vreunui regizor.
„Nu-mi displace deloc ideea s-o montez chiar eu, dar mi-e foarte greu să găsesc actorul potrivit pentru rolul principal. E un rol special, iar interpretul trebuie să aibă anumite date. În primul rând să fie voluminos”, glumeşte Sapdaru.
Până la apariţia în volum, iubitorii de teatru pot găsi textul piesei pe internet: http://staredeurgenta.wordpress.com/2008/12/03/natura-moarta-cu-nepot-obez-ion-sapdaru/.
Dintre cele patru piese montate la Galaţi din 2004 până în prezent, trei se află în repertoriul curent al teatrului „Moartea lui Eskrokov”, „Mincinosul” şi „Falstaff”), chiar dacă au vechime de câteva stagiuni, semn că încă au succes la public.
Cum era normal, discuţia noastră telefonică s-a încheiat cu întrebarea „Când veţi mai monta ceva nou la Galaţi?”.
Răspunsul a venit prompt: „Când se vor schimba vremurile şi oamenii”.
