(şi alte flori de câmp)
Te salut, doamnă cu magnolii, te salut
şi te întreb ce se ascunde în ochiul tău crud,
ce se ascunde la sânul tău ademenitor,
de toţi proştii şi toţi deştepţii muşcă şi mor!?
Te salut, doamnă cu magnolii, şi nu înţeleg
ce cauţi pe câmp când cerul întreg
te cere în braţele lui tămăduitoare,
unde nici prostul şi nici deşteptul nu moare!?
Te salut, doamnă cu magnolii, şi te rog
să nu te mai joci de-a moara cu noroc,
să nu te aud că mai strigi pe drum hai la mere
când ştii că sunt oarbe toate punctele de vedere!
Te salut, doamnă cu magnolii, şi aştept
să te muţi din ochiul meu stâng în cel drept,
să te muţi din ochiul meu drept în cel stâng,
cum se mută o lacrimă când nu vrea s-o plâng!
